LEVANTIN, -Ă, levantini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Levant; p. restr. negustor originar din Levant. 2. Adj. Care aparține Levantului sau levantinilor, privitor la Levant ori la levantini. ♦ (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. – Din fr. levantin.

levantin², ~ă [At: BARIȚIU, P. A. II, 75 / Pl: ~i, ~e / E: fr levantin, it levantino] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația de bază a Levantului. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Levant. 5 smp Populație din Levant. 6-7 a Care este caracteristic (Levantului sau) levantinilor (5). 8-9 a Care aparține (Levantului sau) levantinilor (5). 10-11 a Privitor (la Levant sau) la levantini (5). 12 sm (Prc) Negustor originar din Levant. 13 smf Persoană care are însușiri specifice oamenilor din Levant. 14 a (Dep) Lipsit de scrupule Si: intrigant, ipocrit, necinstit, perfid.

LEVANTIN, -Ă, levantini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Levantului sau era originară de acolo; p. restr. negustor originar din aceste locuri. 2. Adj. Care aparține Levantului sau populației lui, privitor la Levant sau la populația lui, specific Levantului. ♦ (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. – Din fr. levantin.

LEVANTIN, -Ă, levantini, -e, adj. (Învechit) Originar din Levant (= regiunile răsăritene ale Mării Mediterane), care se referă la Levant, specific Levantului. Mătase levantină. ▭ Comerțul levantin atrage aventurieri din toate semințiile. BART, E. 130. ♦ (Substantivat) Locuitor din Levant (mai ales din porturile acestuia); negustor originar din aceste locuri.

LEVANTIN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) care aparține Levantului, din Levant, specific Levantului. 2. (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. 3. (Geol.) (Care aparține de) ultimul etaj al pliocenului din Romînia. [Cf. it. levantino, fr. levantin, cf. Levant – denumire dată în trecut litoralului răsăritean al Mării Mediterane].

LEVANTIN, -Ă I. adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Levant. 2. (depr.) necinstit, ipocrit, intrigant. II. adj., s. n. (din) ultimul etaj al pliocenului din România. (< fr. levantin)

levantin a. și m. originar din Levant.

*levantín, -ă adj. (it. levantino). Din Levant: regiunile levantine. Subst. Locuitor din Levant (maĭ ales vorbind de ceĭ ce nu-s nicĭ Turcĭ, nicĭ Arabĭ).

levantin² ((locuitor) din Levant) adj. m., s. m., pl. levantini; adj. f., s. f. levantină; pl. levantine

levantin¹ (locuitor) adj. m., s. m., pl. levantini; adj. f., s. f. levantină; pl. levantine

levantin (locuitor) s. m., adj. m., pl. levantini; f. sg. levantină, g.-d. art. levantinei, pl. levantine