levantin³, ~ă [At: CHIRIȚĂ, P. 694 / Pl: ~i, ~e / E: fr levantin] (Glg) 1 sn Ultim etaj al pliocenului în România. 2 a Care aparține levantinului³ (1). 3-4 a Care se referă (la levantin³ (1) sau) la vârsta acestuia.

LEVANTIN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) care aparține Levantului, din Levant, specific Levantului. 2. (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. 3. (Geol.) (Care aparține de) ultimul etaj al pliocenului din Romînia. [Cf. it. levantino, fr. levantin, cf. Levant – denumire dată în trecut litoralului răsăritean al Mării Mediterane].

LEVANTIN, -Ă I. adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Levant. 2. (depr.) necinstit, ipocrit, intrigant. II. adj., s. n. (din) ultimul etaj al pliocenului din România. (< fr. levantin)

levantin¹ (etaj al pliocenului) s. n.

levantin² (etaj al pliocenului) s. n.

levantin (geol.) s. n.

LEVANTIN, ultimul etaj (vârstă) al Pliocenului din România, în depozite lacustre, caracterizat prin lamelibranhiate, gasteropode și mamifere; uneori, conține lignit.

levantin, -ă adj. (deprec.) 1 (despre oameni sau despre modul lor de a se manifesta, de a gândi etc.) v. Calin. Disimulat. Duplicitar. Fals. Fariseic. Fățarnic. Ipocrit. Machiavelic. Mincinos. Mironosit. Nesincer. Perfid. Periculos. Pervers. Prefăcut. Șiret³. Viclean. 2 (despre oameni) v. Intrigant.