5 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LENT, -Ă, lenți, -te, adj. Încet, domol. – Din fr. lent, lat. lentus.

LENT, -Ă, lenți, -te, adj. Încet, domol. – Din fr. lent, lat. lentus.

LÉNTĂ, lente, s. f. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități. – Din rus. lenta.

LÉNTĂ, lente, s. f. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități. – Din rus. lenta.

lent, ~ă a [At: FILIMON, O. I, 368 / Pl: ~nți, ~e / E: fr lent] 1-2 Care acționează sau se produce încet, pe măsură ce trece timpul Si: (îvr) lentos (1-2). 3 Al cărui efect nu este rapid Si: (îvr) lentos (3). 4 Care este lipsit de rapiditate, de vivacitate, de promptitudine Si: (îvr) lentos (4).

lentă sf [At: GENILIE, M G. 141/22 / Pl: ~te / E: rs лента] Panglică lată de mătase purtată de către suverani sau demnitari la solemnități.

LENT, -Ă, lenți, -te, adj. Încet, domol. Lenta migrațiune a norilor pe suprafața cerului... își găsește expresie sonoră și vibrează îndelung între pereții munților. BOGZA, C. O. 342. Turlele... stau sihastre și încă geometrice în lenta și întunecoasa dizolvare. GALACTION, O. I 217. Se înțelege că e antipatică tortura lentă la care Anca supune pe Dragomir. GHEREA, ST. CR. II 277.

LENT, -Ă adj. Încet, lin, domol. [Pl. -nți, -nte. / < fr. lent, it. lento, lat. lentus].

LÉNTĂ s.f. Cordon de mătase care se poartă în diagonal peste piept la solemnități de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații. [< rus. lenta].

LENT, -Ă adj. încet, lin, domol. (< fr. lent, lat. lentus)

LÉNTĂ s. f. cordon de mătase care se poartă în diagonală, peste piept, de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații, la solemnități. (< rus. lenta)

LENT ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) Care manifestă lipsă de rapiditate; fără grabă; încet. 2) Care se desfășoară încet; cu ritm scăzut; domol; lin. /<fr. lent, lat. lentus

lentă f. cordon lat cu decorațiuni purtat curmeziș peste umăr (la solemnități). [Rus. LENTA].

*lent, -ă adj. (lat. léntus. V. alint). Încet, lin, cu mișcărĭ rare: mers lent. Fig. Inteligență lentă, leneșă, greoaĭe. Adv. În mod lent: acest rîŭ curge lent.

léntă f., pl. e (rus. lénta, cordică, lentă, d. ol. lint, cordică). Panglică lată, cordon distinctiv purtat pe umăr ca decorațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lent adj. m., pl. lenți; f. lentă, pl. lente

lentă s. f., g.-d. art. lentei; pl. lente

lent adj. m., pl. lenți; f. sg. léntă, pl. lénte

léntă s. f., g.-d. art. léntei; pl. lénte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LENT adj., adv. 1. adj. v. greoi. 2. adj. v. domol. 3. adj. v. rar. 4. adv. v. încet.

LÉNTĂ s. 1. cordon. (~ a unei decorații.) 2. eșarfă. (~ purtată de un înalt demnitar.)

LENT adj., adv. 1. adj. greoi, încet, moale, molatic, molîu, (înv.) tîrziu, zăbavnic. (Om ~ în mișcări; mișcări ~.) 2. adj. domol, încet, lin, liniștit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~.) 3. adj. rar. (Bătaia ~ a pendulei.) 4. adv. greu, încet. (Noaptea trecea ~.)

LENTĂ s. 1. cordon. (~ a unei decorații.) 2. eșarfă. (~ purtată de un înalt demnitar.)

Lent ≠ brusc, iute, rapid, repede

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

léntă (lénte), s. f. – Șnur al unei decorații sau ordin. Rus. lenta (Tiktin).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FESTINA LENTE! (lat.) grăbește-te încet! – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”. Cuvinte atribuite lui August. Rezultatele bune se obțin fără a te pripi.

Lenț/a, -ă, -e, -ea, -ești v. Elena II B 2.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: lente
lente
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Lente
Lente nume propriu
nume propriu (I3)
  • Lente
Intrare: lent
lent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lent
  • lentul
  • lentu‑
  • lentă
  • lenta
plural
  • lenți
  • lenții
  • lente
  • lentele
genitiv-dativ singular
  • lent
  • lentului
  • lente
  • lentei
plural
  • lenți
  • lenților
  • lente
  • lentelor
vocativ singular
plural
Intrare: lentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lentă
  • lenta
plural
  • lente
  • lentele
genitiv-dativ singular
  • lente
  • lentei
plural
  • lente
  • lentelor
vocativ singular
plural
Intrare: Lențe
Lențe nume propriu
nume propriu (I3)
  • Lențe
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lent, lentăadjectiv

  • 1. Domol, lin, încet. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Lenta migrațiune a norilor pe suprafața cerului... își găsește expresie sonoră și vibrează îndelung între pereții munților. BOGZA, C. O. 342. DLRLC
    • format_quote Turlele... stau sihastre și încă geometrice în lenta și întunecoasa dizolvare. GALACTION, O. I 217. DLRLC
    • format_quote Se înțelege că e antipatică tortura lentă la care Anca supune pe Dragomir. GHEREA, ST. CR. II 277. DLRLC
etimologie:

lentă, lentesubstantiv feminin

  • 1. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.