lentă sf [At: GENILIE, M G. 141/22 / Pl: ~te / E: rs лента] Panglică lată de mătase purtată de către suverani sau demnitari la solemnități.

LENTĂ (pl. -te) sf. Panglică lată, cordon lat de mătase ce se poartă de la umăr curmeziș peste piept, de către suverani, de posesorii unor decorații înalte, de diferiți demnitari la solemnități, etc. (🖼 2862) [rus.].

LENTĂ s.f. Cordon de mătase care se poartă în diagonal peste piept la solemnități de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații. [< rus. lenta].

LENTĂ s. f. cordon de mătase care se poartă în diagonală, peste piept, de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații, la solemnități. (< rus. lenta)

lentă f. cordon lat cu decorațiuni purtat curmeziș peste umăr (la solemnități). [Rus. LENTA].

léntă f., pl. e (rus. lénta, cordică, lentă, d. ol. lint, cordică). Panglică lată, cordon distinctiv purtat pe umăr ca decorațiune.

lentă s. f., g.-d. art. lentei; pl. lente

lentă s. f., g.-d. art. lentei; pl. lente

lentă s. f., g.-d. art. lentei; pl. lente

lentă (lente), s. f. – Șnur al unei decorații sau ordin. Rus. lenta (Tiktin).

LENTĂ s. 1. cordon. (~ a unei decorații.) 2. eșarfă. (~ purtată de un înalt demnitar.)

lentă s.f. 1 cordon. Pe lenta de mătase, purtată diagonal pe piept, sunt prinse mai multe decorații. 2 eșarfă. Admiră lenta înaltului demnitar.

LENTĂ s. 1. cordon. (~ a unei decorații.) 2. eșarfă. (~ purtată de un înalt demnitar.)