4 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

1) léĭca f. fără pl., voc. leĭcă și leĭco (bg. leika. V. lelea). Munt. Pop. Dim. d. lelea: vine leĭca, ĭa staĭ leĭcă! V. neĭca.

LÉICĂ1 s. f. (Pop.; adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Lele (1). – Cf. bg. lĕlka „cumnată”.

LÉICĂ1 s. f. (Pop.; adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Lele (1). – Cf. bg. lĕlka „cumnată”.

LÉICĂ2, leici, s. f. (Reg.) Pâlnie. – Din rus. leika. Cf. ucr. lijka.

LÉICĂ2, leici, s. f. (Reg.) Pâlnie. – Din rus. leika. Cf. ucr. lijka.

leică1 sfs [At: H XVII, 351 / E: bg лелка] (Pop) 1 (Trs; Mun) Lele1 (4). 2 (Reg) Termen de afecțiune cu care sora se adresează fratelui. 3 (Urmat de un nume de persoană) Lele (2). 4 (Îe) Suge, ~, să-ți faci scurteică Se spune în batjocură celor bețivi. 5 (Irn; îe) A poftit ~ca Guța la mere acre Se spune acelora care își doresc lucruri pe care nu le pot avea. 6 (Îe) Altă Stancă, ~ vorbă Se spune despre cineva care nu înțelege sensul spuselor cuiva. 7 Termen de respect folosit de nepoți pentru a vorbi cu sau despre o mătușă. 8 Termen de respect folosit de copii pentru a vorbi cu sau despre mama vitregă. 9 Termen afectiv cu care un bărbat se adresează fetei sau femeii iubite sau vorbește despre ea Si: iubită. 10 Termen pe care și-l atribuie o fată sau o femeie când vorbește cu sau despre bărbatul iubit. 11 (Fam) Termen folosit în cursul povestirii și care fără a fi adresat unei persoane, subliniază o relatare, o afirmație.

lei2 sf [At: CANTEMIR, I.I.I, 176 / Pl: ~ici / E: rs лейка] (Reg) 1 Pâlnie. 2 (Îe) A face gâtul (gurița) ~ (și pântecele balercă) A bea mult. 3 (Îe) A pune mâna ~ la ureche A pune mâna ca o pâlnie în dreptul urechii pentru a auzi mai bine. 4 (Pan) Parte a morii de vânt prin care trec grăunțele pentru a fi măcinate.

LÉICĂ2, leici, s. f. (Regional) Pîlnie. ◊ Expr. A face gîtul (sau gura) leică și pîntecele balercă = a bea din cale-afară de mult. Vinu-i bun... Cules toamna mai tîrziu, Ca să-ți faci gurița leică Și pîntecele balercă. SEVASTOS, N. 300. – Pronunțat: lei-.

LÉICĂ1 s. f. (Popular, adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Lele. Nu te supăra, leică, o luă, tot cu duhul bunătății, și Angheluș a Stanei. PAS, L. I 125. Mamele, privind-o-n horă, Se cotesc: Olio, tu leică, Ce mai drac frumos de noră! COȘBUC, P. I 97. Cînd o trecu jumătate [apa], Leica-l trase de la spate. TEODORESCU, P. P. 321. ♦ Termen afectiv cu care o femeie se adresează unui bărbat. Ce-i veni fetei în gînd, zise fratelui său: urcă-te, leică, într-un copaci mare. ISPIRESCU, L. 336. – Pronunțat: lei-.

LÉICĂ ~ci f. reg. 1) Obiect în formă de con, prelungit printr-un tub îngust, care servește la turnarea lichidelor în vasele cu gura strâmtă; pâlnie. 2) Pâlnie din doage cu fundul plat folosită la turnarea vinului în butoaie. ◊ A face gâtul (sau gura) ~ și pântecele balercă a bea foarte mult. /<rus. leika

LEICĂ s.f. (Mold.) Pîlnie. În mîna stîngă ținea o leică a căria țevie pînă jos . . . ajungea. CANTEMIR, IST. Etimologie: rus. lejka, ucr. lijka. Cf. t o l c e r.

hunie f. 1. pâlnie; 2. unealtă de dogar numită și leică. [Turc. HUNI].

2) léĭcă f., pl. ĭ (rus. léĭka, leĭcă, d. litĭ, a turna, a topi. V. leit). Nord. Pîlnie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

léică2 (pâlnie) (reg.) s. f., g.-d. art. léicii; pl. leici

léică1 (lele) (pop.) s. f., g.-d. art. léichii

léică (lele) s. f., g.-d. art. léichii; pl. leici

léică (pâlnie) s. f., g.-d. art. léicii; pl. leici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÉICĂ s. v. lele, leliță, mătușă, pâlnie, țață.

leică s. v. LELE. LELIȚĂ. MĂTUȘĂ. PÎLNIE. ȚAȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

léică (léici), s. f. – Pîlnie. – Megl. leică. Sl. (bg., rus.) lejka (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 169; Conev 63; Iordan, Dift., 102), din sl. lijati, lĕją „a vărsa”, cf. leit.

arată toate definițiile

Intrare: leica
leica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Leica
Leica nume propriu
nume propriu (I3)
  • Leica
Intrare: leică (lele)
substantiv feminin (F48)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leică
  • leica
plural
  • leici
  • leicile
genitiv-dativ singular
  • leici
  • leicii
  • leichii
  • leicăi
plural
  • leici
  • leicilor
vocativ singular
  • leică
  • leico
plural
  • leicilor
Intrare: leică (pâlnie)
substantiv feminin (F48)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leică
  • leica
plural
  • leici
  • leicile
genitiv-dativ singular
  • leici
  • leicii
  • leichii
  • leicăi
plural
  • leici
  • leicilor
vocativ singular
  • leică
  • leico
plural
  • leicilor

leică (lele)

  • 1. popular (Adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Lele.
    exemple
    • Nu te supăra, leică, o luă, tot cu duhul bunătății, și Angheluș a Stanei. PAS, L. I 125.
      surse: DLRLC
    • Mamele, privind-o-n horă, Se cotesc: Olio, tu leică, Ce mai drac frumos de noră! COȘBUC, P. I 97.
      surse: DLRLC
    • Cînd o trecu jumătate [apa], Leica-l trase de la spate. TEODORESCU, P. P. 321.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Termen afectiv cu care o femeie se adresează unui bărbat.
      exemple
      • Ce-i veni fetei în gînd, zise fratelui său: urcă-te, leică, într-un copaci mare. ISPIRESCU, L. 336.
        surse: DLRLC

etimologie:

leică (pâlnie)

  • surse: DEX '98 DLRLC
    • 1.1. expresie A face gâtul (sau gura) leică și pântecele balercă = a bea din cale-afară de mult.
      exemple
      • Vinu-i bun... Cules toamna mai tîrziu, Ca să-ți faci gurița leică Și pîntecele balercă. SEVASTOS, N. 300.
        surse: DLRLC

etimologie: