Definiția cu ID-ul 501439:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
leică (leici), s. f. – Pîlnie. – Megl. leică. Sl. (bg., rus.) lejka (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 169; Conev 63; Iordan, Dift., 102), din sl. lijati, lĕją „a vărsa”, cf. leit.