17 definiții pentru lehamite lehamete lihamite


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEHÁMITE s. f. (Fam.) Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva). ◊ (În expr.) A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [Var.: lehámete s. f.] – Din bg. liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.

lehamite sfi [At: ALECSANDRI, T. ~8 / V: ~me~, (reg) dih~, lih~ / E: bg лиха ми ти „mi-e silă”] 1 Oboseală. 2 Plictiseală. 3 Dezgust față de ceva sau de cineva. 4 (Îe) A-i fi ~, a i se face ~ (de ceva sau de cineva) A-i fi silă. 5 (Îae) A fi sătul de ceva sau de cineva. 6 (Îae) A se lipsi de ceva sau de cineva.

LEHÁMITE s. f. (Pop.) Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva). ◊ (În expr.) A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [Var.: lehámete s. f.] – Din bg. liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.

LEHÁMITE s. f. (Mold.) Dezgust, silă, plictiseală. Dădu din mînă a lehamite. V. ROM. mai 1953, 90. Tata a făcut semn de lehamite cu mîna liberă și m-a privit blînd. SADOVEANU, N. F. 44. Încruntă sprincenile stufoase și făcu un semn de lehamite. C. PETRESCU, Î. II 214. ◊ (Mai ales în expr.) A-i fi (sau a i se face cuiva) lehamite (de ceva) = a-i fi silă, a fi sătul pînă în gît, a fi plictisit, a nu mai putea suporta ceva. Fiindu-le lehamite de lapte, brînză și carne de oi sfîrtecate de lup, aduceau de la cîmpie legume. SADOVEANU, B. 12. I se făcuse bietului om lehamite de atîta alergătură și de atîta încordare sufletească. SLAVICI, O. I 356. Măi frate... mi-e lehamite de frăția noastră. CREANGĂ, P. 38. (Eliptic; în forma lehamete) Vărul d-tale n-are nici un haz... Lehamete și de parale. ALECSANDRI, T. I 120. – Variantă: lehámete s. f.

LEHÁMITE f. pop. Plictiseală, silă față de cineva sau de ceva. /<bulg. liha mi ti

lehámite (scris și -ete) adv. (răd. leh din lehăĭesc și sufixu mite din cogeamite). Mold. nord. A-țĭ fi lehamite de ceva, a fi grozav de plictisit: țăriĭ ĭ-e lehamite de demagogie. – În sud dihamite. V. helbet.

LEHÁMETE s. f. v. lehamite.

lehamete adv. Mold.: sătul până în gât; mi-e lehameie de frăția voastră CR. [Dela un primitiv leh cu sensul de superfluu (v. lehăì) și cu finalul analogic din (cogea)mite].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEHÁMITE s. v. aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, plictiseală, repulsie, scârbă, silă, urât.

lehamite s. v. AVERSIUNE. DEZGUST. GREAȚĂ. ÎNGREȚOȘARE. OROARE. PLICTISEALĂ. REPULSIE. SCÎRBĂ. SILĂ. URÎT.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

STARE DE LEHAMITE sictir, târș, târșală.

Intrare: lehamite
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lehamite
  • lehamitea
plural
genitiv-dativ singular
  • lehamite
  • lehamitei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lehamete
  • lehametea
plural
genitiv-dativ singular
  • lehamete
  • lehametei
plural
vocativ singular
plural
lihamite
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

lehamite lehamete lihamite

  • 1. familiar Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva).
    exemple
    • Dădu din mînă a lehamite. V. ROM. mai 1953, 90.
      surse: DLRLC
    • Tata a făcut semn de lehamite cu mîna liberă și m-a privit blînd. SADOVEANU, N. F. 44.
      surse: DLRLC
    • Încruntă sprincenile stufoase și făcu un semn de lehamite. C. PETRESCU, Î. II 214.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezgusta scârbi attach_file 4 exemple
      exemple
      • Fiindu-le lehamite de lapte, brînză și carne de oi sfîrtecate de lup, aduceau de la cîmpie legume. SADOVEANU, B. 12.
        surse: DLRLC
      • I se făcuse bietului om lehamite de atîta alergătură și de atîta încordare sufletească. SLAVICI, O. I 356.
        surse: DLRLC
      • Măi frate... mi-e lehamite de frăția noastră. CREANGĂ, P. 38.
        surse: DLRLC
      • eliptic Vărul d-tale n-are nici un haz... Lehamete și de parale. ALECSANDRI, T. I 120.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba bulgară liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.
    surse: DEX '09 DEX '98