13 definiții pentru legiui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGIUÍ, legiuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A hotărî prin lege; a legifera. – Lege + suf. -ui.

LEGIUÍ, legiuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A hotărî prin lege; a legifera. – Lege + suf. -ui.

legiui [At: CORESI, EV. 162 / Pzi: ~esc / E: lege1 + -ui] 1 vt(a) (Asr) A hotărî prin lege (38). 2 vt(a) (Asr) A face să capete caracter de lege (38) Si: a legaliza (8). 3 vt(a) (Asr) A stabili ca normă. 4 vt(a) (Jur; îrg) A cerceta în calitate de judecător, din punct de vedere al prevederilor legale. 5 vt(a) (îrg) A decide în urma unor dezbateri juridice. 6 vrr (Trs; înv) A se judeca.

LEGIUÍ, legiuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Învechit) A legifera. Un sobor de arhierei... legiuiește ca în veci să nu mai strămute astă pravilă și să nu se mai încredințeze cîrma arhipăstorească la străini ierarhi. NEGRUZZI, S. I 241. Mihai Viteazul fu cel dintîi domn care legiui printr-un așezămînt al său că fiecare țăran, pe-a cui moșie se va afla atunci, acolo să rămîie rumîn veșnic. BĂLCESCU, O. I 139. ◊ Refl. pas. În Moldova asemenea, țăranii în disperare, începură a nu mai vroi să plătească dajdiile și a lucra cele 24 zile la proprietar, după cum se legiuise la 1794. BĂLCESCU, O. I 142. 2. Refl.(Transilv.) A chibzui. Ei să legiuiesc Și să sfătuiesc: Care-or fi mai mari Și mai de demult? BIBICESCU, P. P. 244.

A LEGIUI ~iésc tranz. 1) A hotărî prin lege. 2) A judeca un proces; a da o sentință; a pedepsi. /lege + suf. ~ui

legĭuĭésc v. intr. (d. lege). Legiferez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legiuí (a ~) (înv., pop.) (-giu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legiuiésc, imperf. 3 legiuiá; conj. prez. 3 să legiuiáscă

legiuí vb. (sil. -giu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legiuiésc, imperf. 3 sg. legiuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. legiuiáscă

legiui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legiuiesc, conj. legiuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGIUÍ vb. v. legaliza, legifera, reglementa.

legiui vb. v. LEGALIZA. LEGIFERA. REGLEMENTA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

legiuí, legiuiesc, vb. tranz. – A face legea, a judeca. – Din lege + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).

legiuí, legiuiesc, vb. tranz. – A face legea, a judeca. – Din lege + -ui.

Intrare: legiui
  • silabație: le-giu-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • legiui
  • legiuire
  • legiuit
  • legiuitu‑
  • legiuind
  • legiuindu‑
singular plural
  • legiuiește
  • legiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • legiuiesc
(să)
  • legiuiesc
  • legiuiam
  • legiuii
  • legiuisem
a II-a (tu)
  • legiuiești
(să)
  • legiuiești
  • legiuiai
  • legiuiși
  • legiuiseși
a III-a (el, ea)
  • legiuiește
(să)
  • legiuiască
  • legiuia
  • legiui
  • legiuise
plural I (noi)
  • legiuim
(să)
  • legiuim
  • legiuiam
  • legiuirăm
  • legiuiserăm
  • legiuisem
a II-a (voi)
  • legiuiți
(să)
  • legiuiți
  • legiuiați
  • legiuirăți
  • legiuiserăți
  • legiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • legiuiesc
(să)
  • legiuiască
  • legiuiau
  • legiui
  • legiuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

legiui

  • 1. învechit popular A hotărî prin lege.
    exemple
    • Un sobor de arhierei... legiuiește ca în veci să nu mai strămute astă pravilă și să nu se mai încredințeze cîrma arhipăstorească la străini ierarhi. NEGRUZZI, S. I 241.
      surse: DLRLC
    • Mihai Viteazul fu cel dintîi domn care legiui printr-un așezămînt al său că fiecare țăran, pe-a cui moșie se va afla atunci, acolo să rămîie rumîn veșnic. BĂLCESCU, O. I 139.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv În Moldova asemenea, țăranii în disperare, începură a nu mai vroi să plătească dajdiile și a lucra cele 24 zile la proprietar, după cum se legiuise la 1794. BĂLCESCU, O. I 142.
      surse: DLRLC
  • 2. A judeca un proces; a da o sentință.
    surse: NODEX sinonime: judeca pedepsi
  • exemple
    • Ei să legiuiesc Și să sfătuiesc: Care-or fi mai mari Și mai de demult? BIBICESCU, P. P. 244.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lege + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09