12 definiții pentru legământ

LEGĂMẤNT, legăminte, s. n. 1. Promisiune solemnă, angajament de a face ceva. 2. Învoială, convenție. – Lat. ligamentum.

LEGĂMẤNT, legăminte, s. n. 1. Promisiune solemnă, angajament de a face ceva. 2. Învoială, convenție. – Lat. ligamentum.

legămấnt s. n., pl. legămínte

legământ s. n., pl. legămínte

LEGĂMÂNT s. 1. v. angajament. 2. v. jurământ. 3. v. înțelegere.

LEGĂMÂNT s. v. descântec, farmec, legătoare, legătură, magie, raport, relație, vrajă, vrăjitorie.

LEGĂMÂNT ~ínte n. 1) Promisiune solemnă, prin care cineva se obligă să realizeze ceva. 2) Situație dintre persoane sau dintre comunități care ajung să se înțeleagă asupra unui lucru; înțelegere; învoială. /<lat. ligamentum

legământ n. 1. ceea ce servă a lega; 2. fig. convențiune, pact. [Lat. LIGAMENTUM].

LEGĂMÎ́NT, legăminte, s. n. 1. Promisiune solemnă, angajament de a face ceva. Făceam în mine legămînt să nu uit pînă la sfîrșitul vieții mele raiul de la Nada Florilor. SADOVEANU, N. F. 84. Cristophi era un ofițer, un căuzaș afiliat al Frăției, un om care știa ce legămînt face. CAMIL PETRESCU, O. II 29. N-au putut să-și îndeplinească legămintele ce au făcut. ISPIRESCU, L. 219. 2. Învoială, înțelegere, convenție. Mă frate... eu fac cu tine un legămînt, ca să nu te mai văz așa de amărît. SADOVEANU, M. C. 71. Îndestule... sînt temeiurile voastre spre a ne lepăda de acum de orice vechi legăminte cu fățarnica și barbara putere turcească. ODOBESCU, S. III 452. 3. (Învechit) Unire, legătură, relație. Depresiuni ca acestea am încercat adesea in călătoriile mele prin țară, și suvenirea lor nu este cel mai slab legămînt ce strînge inima mea de patrie. ODOBESCU, S. II 270.

legămî́nt n., pl. inte (lat. lĭgamentum. V. ligament). Ligament. Fig. Obligațiune, convențiune: a avea legămînt cu (saŭ față de) cineva.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

legămî́nt s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. LEGĂTOARE. LEGĂTURĂ. MAGIE. RAPORT. RELAȚIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE.

LEGĂMÎ́NT s. 1. angajament, asigurare, cuvînt, făgăduială, făgăduință, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parólă, (înv. și reg.) juruítă, (reg.) făgádă, (Transilv.) făgădáș, (Mold.) juruínță, (înv.) promítere, sfătuít, (turcism înv.) bacalî́m. (Un ~ solemn.) 2. jurămînt, (înv. și reg.) juruínță, (reg.) jur, (înv.) juráre. (Și-a ținut ~.) 3. acord, aranjament, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, pact, tranzacție, (înv. și pop.) legătúră, (pop.) tîrg, tocmeálă, tocmíre, (prin Munt.) prinsoáre, (înv.) așezămî́nt, cuvî́nt, simfoníe, sulf, șart, (arg.) șústă. (Conform ~...)

Intrare: legământ
legământ substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular legământ legământul
plural legăminte legămintele
genitiv-dativ singular legământ legământului
plural legăminte legămintelor
vocativ singular
plural