17 definiții pentru lefegiu lefeciu leficiu lifigiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lefegiu sm [At: HERODOT (1645) 25 / V: (înv) ~ciu, ~ficiu, (îvr) li~ / Pl: ~ii, (îvr) ~eci / E: tc ulûfeci] 1 (Înv) Mercenar din Țările Române în perioada Evului Mediu Si: (înv) lefaș (1). 2 (Înv; îs) ~ de țară Oștean plătit care făcea parte dintr-un corp special și permanent de armată. 3 (Pfm) Salariat. 4 (Pfm) Funcționar. 5 (Prt; irn) Persoană care primește plată pentru muncă puțină. 6 (Irn) Birocrat. corectată

LEFEGÍU, lefegii, s. m. 1. Nume dat mercenarilor din Țările Române în Evul Mediu. 2. (Pop. și fam.) Salariat; funcționar. – Din tc. ulûfeci.

LEFEGÍU, lefegii, s. m. 1. Nume dat mercenarilor din țările române în evul mediu. 2. (Pop. și fam.) Salariat; funcționar. – Din tc. ulûfeci.

LEFEGÍU, lefegii, s. m. 1. (Învechit și arhaizant) Militar angajat cu leafă într-o armată neregulată; mercenar. Iarăși s-a împrăștiat vestea la odăile lefegiilor și la cămările curtenilor... că Ferid va să fie omorit. SADOVEANU, D. P. 89. P-atunci avea țeara dorobanți, roșiori... lefegii și slujitori; patruzeci de mii de oameni armați. GHICA, S.18. Lefegii, în număr de 1000 oameni, alcătuiau un regiment. BĂLCESCU, O. I 13. 2. (Învechit) Salariat, slujbaș, funcționar. Destui lefegii are țara asta. VLAHUȚĂ, O. A. III 43. – Variantă: leficíu (NEGRUZZI, S. I 124) s. m.

LEFEGÍU ~i m. 1) ist. Militar plătit în serviciul unui stat străin; mercenar. 2) înv. Persoană angajată care primea leafă; salariat. /<turc. ulufeci

lefegiu (lefeciu) m. 1. od. soldat străin cu leafă, mercenar care primia leafă și tain (în opozițiune cu slujitor de scuteală): după dânșii veniau lefegiii cu haine galbene OD. aprozii, lefeciii, curtenii și arcașii AL.; 2. pl. ceată de pedes-trime de 1000 de oameni sub comandă căpitanului de lefegii; 3. fam. cel ce trăiește din budgetul Statului, funcționar: lefegiii din ziua de astăzi se hrănesc din leafă AL. [Turc. ÖLEFEDJI].

lefegíŭ m. (turc. ólefeği). Vechĭ. Soldat mercenar. (Era un corp de 1000 de oamenĭ pedeștri supt comanda căpitanuluĭ de lefegiĭ în sec. 18). Azĭ. Fam. saŭ iron. Care trăĭește din leafă, adică „funcționar”. – Și -ciŭ (vechĭ).

LEFICÍU s. m. v. lefegiu.

LEFICÍU s. m. v. lefegiu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lefegíu s. m., art. lefegíul; pl. lefegíi, art. lefegíii (-gi-ii)

lefegíu s. m., art. lefegíul; pl. lefegíi, art. lefegíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEFEGÍU s. v. angajat, mercenar, salariat, slujbaș.

lefegiu s. v. ANGAJAT. MERCENAR. SALARIAT. SLUJBAȘ.

Intrare: lefegiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lefegiu
  • lefegiul
  • lefegiu‑
plural
  • lefegii
  • lefegiii
genitiv-dativ singular
  • lefegiu
  • lefegiului
plural
  • lefegii
  • lefegiilor
vocativ singular
plural
lefeciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leficiu
  • leficiul
  • leficiu‑
plural
  • leficii
  • leficiii
genitiv-dativ singular
  • leficiu
  • leficiului
plural
  • leficii
  • leficiilor
vocativ singular
plural
lifigiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)