leaf¹ smf, a vz leah¹

leah², ~ă [At: CORESI, ap. GCR. I, 25/24 / V: leaf sm, leav sm, leș sm / Pl: lehi, leahi, leși / E: ucr лях] 1-2 smf, a (Persoană) originar(ă) din Polonia Si: polon, polonez, (îrg) poleac, (îrg) polecesc, (înv) polonesc. 3 sm (Mol) Vânt rece care suflă dinspre nord.

leah¹ sn [At: PAMFILE, D. 93 / V: (reg) leas, leau / Pl: ~uri / E: bg леха „răzor”] 1^[1] (Olt; Dob; mpl) Construcție auxiliară dintr-o gospodărie Si: acaret, dependință, (reg) oleab Vz: (reg) oleat. 2 (Olt; mpl) Obiecte din gospodărie nedefinite mai îndeaproape. corectat(ă)

leas sn vz leah¹

leau sn vz leah¹

leav sm vz leah²

leș² sm vz leah

LEAH, -Ă, pl. m. leși, s. m. și f. (Învechit) Polonez(ă). – Variantă: leș s. m.

LEȘ¹ s. m. v. leah.

LEAH leși m. înv. Persoană care face parte din populația Lehiei (Poloniei) sau este originară din Lehia; polonez. /<ucr. ljach

Leah a. și m. (pl. Leși), numele arhaic și popular al Polonului: cu Leahul, cu Maghiarul, cu Turcul încruntat AL. [Rus. LĬEHŬ].

Leși m. pl. vechiul nume al Polonilor. [V. Leah].

leah și leav, leáșcă d., pl. Leșĭ, Lește. (vrus. Lĭehŭ, Lĕahŭ, pol. Lech, Lach, vsl. Lenhŭ. Bern. 1, 705). Vechĭ. Azĭ pop. Polon. V. leșesc.

leav, V. leah.

!leah (înv.) adj. m., s. m., pl. Ieși; adj. f., s. f. leahă

leah (înv.) s. m., pl. leși

leah s. m., pl. leși

Leah, Leși.

leah (leahuri), s. n. – Dependințe, accesorii. – Var. leau. Sl. lecha „scîndură, arie”.

leah (-lehi), s. m. – Polonez. – Var. (înv.) leav, leș. Sl. lĕchŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Byhan 317), cf. rut. ljach, tc. leh. – Der. leașcă, s. f. (poloneză); leșesc, adj. (polon); leșește, adv. (ca polonezii); Lehia, s. f. (Polonia, înv.); Lehliu, nume propriu, din tc. lehli „polonez”.

LEAHU, Gheorghe (1923-1992, n. Mărășești), actor român. Director al teatrelor din Vraiova, Pitești și Timișoara. A excelat în roluri de dramă și comedie („Take, Ianke și Cadîr” de V.I. Popa, „Viforul” de B. Șt. Delavrancea, „Năpasta” de Caragiale, „Regele moare” de E. Ionescu, „Furtuna de Shakespeare”).

LEAH s. v. polon, polonez.

LEȘ s. v. polon, polonez.

leah, leahă s.m., s.f. adj. (înv. și reg.) v. Polon. Polonez.

leah s. v. POLON. POLONEZ.

leș s. v. POLON. POLONEZ.

leáh, lehi, (leș), s.m. (arh.) Polonez: „La lumina stelelor / Trece-om munții leșilor” (Bârlea, 1924: 87). ■ (top.) Fața Leahului, fânațe în Săliștea de Sus (Vișovan, 2005). ■ (onom.) Leach, Leahu, nume de familie în jud. Maram. – Din sl. lěchǔ (Miklosich, după DER), cf. ucr. ljach (DER); din rus. lǐehǔ (Șăineanu, Scriban); din ucr. ljach (DEX).

leah, lehi, (leș), s.m. – (arh.) Polonez: „La lumina stelelor / Trece-om munții leșilor” (Bârlea, 1924: 87). ♦ (top.) Fața Leahului, fânațe în Săliștea de Sus (Vișovan, 2005). ♦ (onom.) Leach, Leaha, Leahu, nume de familie (27 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. lěchǔ (Miklosich, cf. DER), cf. ucr. ljach (DER); din rus. lǐehǔ (Șăineanu, Scriban); din ucr. ljach (DEX).^[1] modificată

leș, s.m. – v. leah („polonez”).

leah, lehi, s.m. – Polonez. Supranume (ex. Ioana Leahului). – Sl. lěchǔ, prin intermediul ucr. ljach (DER).^[1] modificată

leș, -i, (leah), s.m. – Polonez: „La lumina stelelor / Trece-om munții leșilor” (Bârlea 1924: 87). – Din leah „polonez” (< ucr. ljach).