3 intrări
34 de definiții
din care- explicative DEX (15)
- ortografice DOOM (7)
- etimologice (2)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
- sinonime (6)
- regionalisme (2)
Explicative DEX
LEAFĂ2, lefuri, s. f. 1. Salariu. 2. Soldă pe care o primesc soldații mercenari. ◊ Expr. În leafă = ca mercenar. [Pl. și: lefi] – Din tc. ulûfe. Cf. sb. (u)lefa, bg. lefe.
LEAFĂ1, lefi, s. f. (Pop.) 1. Partea scobită a unei linguri; găvan. 2. Tăișul, lama sapei, a bărzii, a toporului. – Din săs. le(i)fel (= germ. Löffel) „lingură”.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
leafă1 sf [At: URECHE, L. 119 / V: (îvp) lefea / Pl: lefuri, (înv) ~afe, lefe, lefi / E: tc ulûfe] 1 (Înv) Soldă a ienicerilor turci. 2 (Înv; pex) Soldă. 3 (Îlav) În (cu, pe, la) ~ Ca mercenar. 4 (Îal) Cu soldă de mercenar. 5 (Îlaj) În (de) ~ Mercenar. 6 (Înv; îe) A striga în ~ A angaja mercenari. 7 Remunerație în bani pe care un salariat o primește periodic de la stat, de la o instituție publică sau particulară Si: retribuție, salariu. 8 (Înv) Plată în bani sau produse care se făcea unei persoane angajate pentru un timp în slujba cuiva Si: simbrie. 9 (Iuz; îs) Casa lefilor Instituție unde se calculau și se împărțeau lefurile (8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leafă2 sf [At: LM / Pl: lefe și lefi / E: săs leifel] (Reg) 1 Parte scobită a unei linguri Si: găvan. 2 Lingură de metal. 3 Parte a unor unelte, dispozitive etc. din fier, compusă dintr-o porțiune lată și una îngustă, care are forma unei linguri. 4 Parte de fier a unor unelte de tăiat, care are la un capăt tăișul și la celălalt coada de lemn. 5 (Pex) Parte de fier a unei unelte. 6 (Mol) Parte a cârmei de la plută, asemănătoare unei lopeți. 7 Parte a pieptenelui de lânâ în care sunt bătuți dinții. 8 (Mar) Mistrie. 9 Lopățică cu care se nivelează și se taie mămăliga după ce a fost amestecată Si: (reg) teapșă. 10 (Mol; Buc; îcs) De-a ~ Diferite jocuri de copii în care o bucată de lemn mai lată la un capăt și mai îngustă la celălalt, de forma unei lopățele, este folosită pentru a lovi pe spate pe unul dintre jucători sau pentru a lovi o minge Si: (reg) vâjlă. 11 (Trs) Parte a jugului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lefă sf vz leafă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEAFĂ1, lefi, s. f. (Pop.) 1. Partea scobită a unei linguri; găvan. 2. Tăișul, lama sapei, a bărzii, a toporului. – Din săs. le(i)fel (= germ. Löffel) „lingură” (influențat de leafă2).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de andreeadima
- acțiuni
LEAFĂ2, lefuri, s. f. 1. Salariu. 2. Soldă pe care o primesc soldații mercenari. ◊ Expr. În leafă = ca mercenar. [Pl. și: lefi] – Din tc. ulûfe. Cf. scr. (u)lefa, bg. lefe.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de andreeadima
- acțiuni
LEAFĂ1, lefuri, s. f. Remunerație în bani pe care o primește un salariat; salariu. Ce leafă are un poet? BENIUC, V. 101. Mai bine pierdeam leafa pe trei luni. C. PETRESCU, Î. II 130. Șese mii de lei (leafa mea pe un an). CREANGĂ, A. 76. ♦ (Învechit) Soldă pe care o primeau altădată ostașii mercenari. ◊ Expr. În leafă = ca mercenar, cu soldă de mercenar. Și fulgeră... spre oștenii... pe care-i avea în leafă. SADOVEANU, O. VII 17. Chemase în leafă o seamă de cazaci. BĂLCESCU, O. II 53. – Pl. și: (învechit) lefi (ALEXANDRESCU, M. 171, TEODORESCU, P. P. 50).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEAFĂ2, lefi, s. f. (Regional) 1. Partea scobită a unei linguri; găvan. Cu leafa îmi dă să mănînc și cu coada îmi scoate ochii, se spune despre cineva care îți amintește mereu de un serviciu pe care ți l-a făcut. 2. Partea tăioasă a unui topor, a unei sape, barde, tesle etc. N-am să mai mă duc la sapă... Că prea are leafa lată. PAMFILE, A. R. 6.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEAFĂ2 lefi f. rar 1) Lopată mică pentru tăpșit mămăliga după mestecare. 2) Partea scobită a unei linguri; găvan. 3) Tăișul securii, toporului, sapei etc. [G.-D. lefii] /<săș. le[i]fel
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LEAFĂ1 lefuri f. Plată în bani acordată unui angajat pentru munca prestată; remunerație; salariu; retribuție. [G.-D. lefii] /<turc. ulufe
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
leafă f. 1. soldă: oșteni cu leafă; 2. salariu: te-am slujit fără leafă zece ani AL. [Vechiu-rom. lefeà (azi ironic) = turc. ÖLEFÈ: ca alaiu, buluc, duium, etc., leafă aparținea la început sferei militare fiind solda lunară a ienicerilor și a ostașilor pământeni].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
leafă f. Mold. 1. tăiș de secure sau topor; 2. lopățică cu care se tăpșește mămăliga după ce s’a amestecat. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) leáfă f., pl. lefĭ. Rar. Partea lată (care taĭe) a unuĭ topor, a uneĭ sape, a uneĭ cîrme (în opoz. cu muche) saŭ cavitatea (scoĭca) uneĭ lingurĭ (în opoz. cu coada). Trans. Filcă, rachetă, lopățică de tepșit mămăliga.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) leáfă f., pl. lefĭ și lefurĭ, vechĭ (Let. 2, 85 și 221) lefe (din maĭ vechĭu lefea, azĭ ironic, turc. ’ólefé, ’ülufé, ulufé, d. ar. ’ulufé, pl. d. alef, pășune, de unde „nutreț, pensiune, soldă”; ngr. lufés, alb. lĭufé, sîrb. rut. lefa, bg. lefe, rus. lafá). Vechĭ. Soldă. Oaste în leafă, oaste de mercenarĭ. Azĭ. Simbrie, salar: leafa unuĭ servitor, unuĭ mercenar, unuĭ funcționar, unuĭ ministru. – Dim. lefușoară (est), -fșoară (vest). V. apuntament.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
leafă1 (găvan) (reg.) s. f., g.-d. art. lefii; pl. lefi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
leafă2 (retribuție) s. f., g.-d. art. lefii; pl. lefuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
leafă1 (retribuție) s. f., g.-d. art. lefii; pl. lefuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
leafă2 (găvan) (reg.) s. f., g.-d. art. lefii; pl. lefi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
leafă (retribuție) s. f., g.-d. art. lefii; pl. lefuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
leafă (găvan) s. f., g.-d. art. lefii; pl. lefi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
leafă, lefii gen. a., -furi pl.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
leafă (lefi), s. f. – 1. Soldă, remunerație a soldaților plătiți. – 2. Salariu. – Var. (înv.) lefea, (pl.) lefuri. Tc. ülefe, ölefe (Șeineanu, II, 233; Cihac, II, 539; Berneker 683), cf. ngr. λουψές, bg. lefe, alb. ljufé, sb., rut. lefa, pol. lafa. Sec. VII. – Der. lefegiu, s. m. (înv., mercenar, soldat de origine străină; salariat), din tc. lefeci; lefar, s. m. (Bucov., funcționar, subaltern); lefaș, s. m. (salariat).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
leafă (lefe), s. f. – 1. Partea scobită a unei linguri, găvan. – 2. Polonic de lemn, lingură de lemn. – 3. Mai de lemn, paletă, rachetă. – 4. Lamă, tăișul unor instrumente. – 5. Capătul daracului. – Var. (Bucov.) leașcă. Germ. Löffel „lingură”, prin intermediul săs. leifel (Lacea, Dacor., IV, 779; DAR).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
Leaf/a, -u, -ul v. Leah I 4.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
de la leafa la omega expr. (glum.) de la alfa la omega, de la A la Z.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
LEAFĂ s. 1. v. salariu. 2. v. soldă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LEAFĂ s. v. adâncitură, ascuțiș, lamă, limbă, scobitură, tăiș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
leafă2 s.f. 1 (pop.) v. Ascuțiș. Lamă. Lamină. Limbă. Pană. Pânză. Tăiș. 2 (reg.) <reg.> tapșă1. Leafa este lopățica cu care se netezește mămăliga după ce a fost amestecată. 3 (reg.) v. Adâncitură. Scobitură.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
leafă1 s.f. 1 remunerație, retribuție, salariu, <pop. și fam.> simbrie, <reg.> bir, lohn, <înv.> hac, nafaca, năiem, <turc.; înv.> ghiundelic. Lefurile au scăzut în ultimul timp. 2 (milit.; înv.) v. Soldă.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
LEAFĂ s. 1. remunerație, retribuție, salariu, (pop. și fam.) simbrie, (înv.) nafaca, năiem, (înv., în Mold.) hac. (Are ~ mare.) 2. (MIL.) soldă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leafă s. v. ADÎNCITURĂ. ASCUȚIȘ. LAMĂ. LIMBĂ. SCOBITURĂ. TĂIȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
LEAFĂ s.f. 1. (Mold., ȚR, Ban.) Soldă a ostașilor. A: Strînseră oaste cu leafă. URECHE. Acolo s-au dat leafa ghenicearilor, IM 1754, 143r. B: Să dai lefi slujitorilor. NEAGQE. Au poruncit de le-au făcut leafă. IM 1730, 12v; cf. IM 1730, 202r. C: Lafĕ. Stipendium. AC, 349. Liefa. Praevenda (= Praebenda). AC, 350. ♦ (Mold.) Slujba de mercenar. Feciori de boieri se ducea la lefe, unii la moscali, unii la lesi. NECULCE; cf. M. COSTIN; IM 1754, 8r; VP, 64r. 2. (Mold., ȚR) Plată, salariu. A: Pre nimenea nu asupriți, nice să grăiți de rău, ce vă agiungă leafa voastră. ANT., 1726, 216v. El mi-au zis să-i fac leafă, pre zi cîte 10 galbeni. H 1771, 94r. B: Primindu-l cu cinste și leafă făcîndu-i, au șezut acolo pînă i-au venit rîndul la domnie. R. POPESCU. Variante: lefe (NECULCE), liefă (AC, 350). Etimologie: bg. lefe, scr. (u)lefa. Cf. tc. ulûfe. Vezi și lefegiu.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
leafă, lefe, s.f. (reg.) 1. partea scobită a lingurii, găvan. 2. scândurică, băț. 3. lopățică.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F95) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
leafă, lefisubstantiv feminin
- 1. Partea scobită a unei linguri. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: găvan
- Cu leafa îmi dă să mănânc și cu coada îmi scoate ochii, se spune despre cineva care îți amintește mereu de un serviciu pe care ți l-a făcut. DLRLC
-
- 2. Tăișul, lama sapei, a bărzii, a toporului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- N-am să mai mă duc la sapă... Că prea are leafa lată. PAMFILE, A. R. 6. DLRLC
-
- 3. Lopată mică pentru tăpșit mămăliga după mestecare. NODEX
etimologie:
- le(i)fel (= limba germană Löffel „lingură”, influențat de leafă). DEX '09 DEX '98
leafă, lefurisubstantiv feminin
- 1. Remunerație, retribuție, salariu. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: remunerație retribuție salariu diminutive: lefușoară
- Ce leafă are un poet? BENIUC, V. 101. DLRLC
- Mai bine pierdeam leafa pe trei luni. C. PETRESCU, Î. II 130. DLRLC
- Șese mii de lei (leafa mea pe un an). CREANGĂ, A. 76. DLRLC
-
- 2. Soldă pe care o primesc soldații mercenari. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: soldă
- În leafă = ca mercenar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și fulgeră... spre oștenii... pe care-i avea în leafă. SADOVEANU, O. VII 17. DLRLC
- Chemase în leafă o seamă de cazaci. BĂLCESCU, O. II 53. DLRLC
-
-
etimologie:
- ulûfe DEX '09 DEX '98
- (u)lefa DEX '09 DEX '98
- lefe DEX '09 DEX '98