2 intrări

school Articole pe această temă:

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEAC, leacuri, s. n. (Pop.) 1. Mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu. ◊ Iarbă (sau buruiană) de leac = plantă medicinală. ◊ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau ceva) ca după iarba de leac = a căuta cu înfrigurare, pretutindeni. A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace. A găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpâni pe cineva, de a rezolva ceva, a găsi ac de cojocul cuiva. 2. (În expr.) Fără (de) leac de... = fără niciun pic de... (În construcții negative) (Nici) de leac = câtuși de puțin, deloc. – Din sl. lĕkŭ.

leac sn [At: PRAV. GOV. 7v/18 / V: (reg) sf / Pl: ~uri, (îvr) ~ure / E: slv лѣкъ] 1 (Pop) Substanță preparată științific din elemente minerale, vegetale, sau animale, care se folosește în stare solidă sau lichidă de către medic sau farmacist pentru a vindeca, a ameliora sau a preveni o boală Si: doctorie, medicament, (îrg) medicină Cf: antidot, calmant, paliativ. 2 (Pop) Tratament care poate vindeca o suferință fizică Si: mijloc, remediu. 3 (Pop) Tratament empiric folosit în vindecarea unor boli, răni etc. considerat a avea un efect miraculos. 4 (Pop; prt; șîs ~ băbesc) Medicament sau tratament empiric, învechit, lipsit de eficacitate. 5-6 (Pop; îljv) De ~ (Folosit) ca medicament Si: curativ, vindecător. 7 (Îs) Iarbă (sau buruiană) de ~ Medicament miraculos. 8 (Pop; îe) A umbla ca după (sau a-i trebui ca) iarba de ~ A căuta ceva deosebit de prețios. 9 (Pop; îe) A da de ~ unei boli (unui bolnav sau unui organ bolnav) A descoperi tratamentul adecvat. 10 (Fig) Mijloc de vindecare a suferințelor sufletești Si: remediu. 11 (Fig) Rezolvare prin revenire la normal a unor stări sau situații dificile sau neobișnuite. 12-13 (Fig; prin antiteză) Mijloc (de constrângere sau) de exterminare Si: capăt, sfârșit. 14 (Pop; îe) A găsi sau a afla ori a ști ~ul (cuiva sau a ceva) A descoperi mijlocul de a controla pe cineva, silindu-l să se poarte într-un anumit fel, sau de a rezolva problemele cuiva. 15 (Mun; îe) A fî (cineva) fântână de ~ A fî bogat și a fi generos cu cei din jur. 16 (Mol; îe) Atâta ți-i ~ul O să fie vai de tine! 17 (Mun; îe) A-i face (cuiva) de ~ A bate pe cineva. 18 (Reg; îe) ~ și babii colac Formulă glumeață de urare. 19 (Reg; îe) A avea ~ de cojocul cuiva A putea învinge pe cineva. 20 (Reg; rar; îe) A-și pierde ~ul A dori un lucru imposibil de obținut. 21 Vindecare. 22-23 (Pop; îla) Cu (sau fără) ~ In(curabil). 24 (Îe) Boală cu ~ Problemă care se poate rezolva. 25-26 (Pop; îe) A (nu)-și mai da de ~ A (nu) se putea vindeca. 27 (Îls) (Un) ~ de... (Un) pic. 28 (Îal) Moment. 29 (Pop; îe) Nu e ~ să nu se întâmple Trebuie neapărat să se întâmple. 30 (Pop; îlav) De ~ Puțin. 31 (Îal) Cât de cât. 32 (Pop; îcn; îlav) (Nici) de ~ sau nici ~ ori nici cât îi ~ul Deloc. 33 (Pop; îla) (De) ~ de (Nici) un (sau o). 34 (Pop; îlav) (De) ~ de Nici un pic de.

LEAC, leacuri, s. n. (Pop.) 1. Mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu. ◊ Iarbă (sau buruiană) de leac = plantă medicinală. ◊ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau ceva) ca după iarba de leac = a căuta cu înfrigurare, pretutindeni. A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace. A găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpâni pe cineva, de a rezolva ceva, a găsi ac de cojocul cuiva. 2. (În expr.) Fără (de) leac de... = fără nici un pic de... (În construcții negative) (Nici) de leac = câtuși de puțin, deloc. – Din sl. lĕkŭ.

LEAC, leacuri, s. n. 1. Remediu contra unei boli; mijloc care poate vindeca o boală. V. doctorie, medicament. Un specialist pretinde că ar fi descoperit leacul cancerului. C. PETRESCU, C. V. 96. Am aicea leacuri multe. De boliți, pe toți vă scap. EFTIMIU, Î. 12. Știu un leac pentru boala dumitale. ISPIRESCU, L. 124. ◊ Fig. Mîine îți voi da un leac de frică. NEGRUZZI, S. I 147. Nu aflu la dor leac. HODOȘ, P. P. 49. Vai de mine, rău îmi-i Și leacul departe mi-i. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102. ◊ Iarbă (sau buruiană) de leac = plantă medicinală; fig. lucru de mare preț. M-o trimes giupîneasa să culeg buruiene uscate de leac. ALECSANDRI, T. 1535. ◊ Expr. A da de leac = a descoperi medicamentul eficace. Măseaua nu o mai scoț; i-am dat de leac: călduri cu magnetism de jamaică (= rom). CARAGIALE, O. I 213. A căuta (pe cineva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva) ca după iarba (sau buruiana) de leac = a căuta pretutindeni (pe cineva) cu multă grijă (ca pe un lucru rar și extrem de necesar). Unde... să fie?... îl cat ca iarba de leac. ALECSANDRI, T. 99. După care îmblă ca după iarba de leac. ȘEZ. III 180. A-i găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpîni pe cineva, de a-l constrînge; a găsi ac de cojocul cuiva. Ei las’ că-ți găsesc eu acuși leacul! Te-i învăța tu minte de astă dată. CREANGĂ, P. 146. (Popular, ca amenințare) Atîta ți-i leacul = are să fie rău de tine, ai s-o pățești. Și doar te-a împinge păcatul să chitești vreo piatră din locul său... c-apoi atîta ți-i leacul. CREANGĂ, P. 219. 2. (În expr.) Fără (de) leac de... = fără (nici un) pic de... Fără leac de frică și cu multă voie bună se întoarse cătră casă cu fata împăratului. BOTA, P. 36. Toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea. CREANGĂ, O. A. 49. Eu făr’ de leac de musteață, iar tu cu copil în brațe! MARIAN, S. 170. (În construcții negative) (Nici) de leac = cîtuși de puțin, nicidecum, de loc. Pricepură ei că n-are să se mai vază... de leac. ISPIRESCU, L. 107. Cei ce ne da ierburile nu mînca de leac. GORJAN, H. II 43. Să nu rămîie bășică de leac. TEODORESCU, P. P. 359.

LEAC ~uri n. Substanță folosită pentru tratarea, ameliorarea sau prevenirea unor boli; medicament; remediu. ◊ Iarbă (sau buruiană) de ~ plantă medicinală. A da de ~ a descoperi medicamentul contra unei boli. A găsi ~ul a găsi mijlocul de a rezolva ceva. (Nici) de ~ câtuși de puțin; deloc. /<sl. lĕku

leac n. 1. medicament: leacuri băbești; 2. fig. remediu: când n’are cu ce săracul, răbdarea îi este leacul. [Slav. LĬEKŬ].

leac (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. lĕku, d. got. lekeis, medic [cuv. celtic]; bg. lĕk, pol. lek). Medicament, remediŭ. Boală cu leac, care se poate vindeca, și (fig.) lucru reparabil. Prov. Boala din născare leac nu maĭ are.

FLOÁRE, flori, s. f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată. ◊ (La sg. cu înțeles colectiv) Salcâmi plini de floare.Loc. adj. În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; fig. (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn. În floarea vârstei = tânăr. ◊ Expr. Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit. Copil din flori = copil nelegitim, bastard. A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap. 2. Orice plantă (erbacee) care face flori (I 1) colorate. 3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (reg.) floarea-brumei = brândușă; (reg.) floare-domnească = a) garoafă; b) garofiță-de-munte; floare-de-colț sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase și ascuțite, dispuse în jurul inflorescenței, care crește pe crestele stâncoase ale munților; albumeală, albumiță, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă (Ranunculus repens); floarea-Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz (Anemone nemorosa); flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum). II. P. anal. 1. Desen, broderie, cusătură în formă de floare (I 1). 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etc. 3. (Chim.; în sintagma) Floare de pucioasă (sau de sulf) = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului. 4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat. ♦ Extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul). ♦ (În sintagma) Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt. III. Fig. Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă. ◊ (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (Înv.) Culoare. – Lat. flos, -ris.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!floáre-de-leác (plantă) s. f., g.-d. art. flórii-de-leác; pl. flori-de-leác

floáre-de-leác s. f., g.-d. art. flórii-de-leác


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEAC s. (FARM.) doctorie, medicament, remediu, (înv. și reg.) medicină, spițerie. (Un ~ eficace în diabet.)

FLOARE-DE-LEÁC s. v. gălbenea, piciorul-cocoșului.

floare-de-leac s. v. GĂLBENEA. PICIORUL-COCOȘULUI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

leác (leácuri), s. n.1. Medicament, remediu. – 2. Tratament. – Megl. leac. Sl. lĕkŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 349; Cihac, II, 166), cf. bg., cr., slov., rut. lĕk, sb. ljak, pol. lek.Der. lecui, vb. (a trata; refl., a-și reface sănătatea, a se pune pe picioare; a se îndrepta, a se ameliora), din sl. lĕkovati, lĕkują, sau din leac; nelecuit, adj. (iremediabil); lecuitor, adj. (care lecuiește, care vindecă); lecuitor, s. m. (doctor); lecuință, s. f. (înv., remediu, tratament); lecuială, s. f. (vindecare, îndreptare). – Cf. leacă.

arată toate definițiile

Intrare: leac
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leac
  • leacul
  • leacu‑
plural
  • leacuri
  • leacurile
genitiv-dativ singular
  • leac
  • leacului
plural
  • leacuri
  • leacurilor
vocativ singular
plural
leacă2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F34)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lea
  • leaca
plural
  • leacuri
  • leacurile
genitiv-dativ singular
  • leace
  • leacei
plural
  • leacuri
  • leacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: floare-de-leac
floare-de-leac substantiv feminin compus
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • floare-de-leac
  • floarea-de-leac
plural
  • flori-de-leac
  • florile-de-leac
genitiv-dativ singular
  • flori-de-leac
  • florii-de-leac
plural
  • flori-de-leac
  • florilor-de-leac
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

leac leacă popular

  • 1. Mijloc folosit în tratarea unei boli.
    exemple
    • Un specialist pretinde că ar fi descoperit leacul cancerului. C. PETRESCU, C. V. 96.
      surse: DLRLC
    • Am aicea leacuri multe. De boliți, pe toți vă scap. EFTIMIU, Î. 12.
      surse: DLRLC
    • Știu un leac pentru boala dumitale. ISPIRESCU, L. 124.
      surse: DLRLC
    • figurat Mîine îți voi da un leac de frică. NEGRUZZI, S. I 147.
      surse: DLRLC
    • Nu aflu la dor leac. HODOȘ, P. P. 49.
      surse: DLRLC
    • Vai de mine, rău îmi-i Și leacul departe mi-i. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Iarbă (sau buruiană) de leac = plantă medicinală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • M-o trimes giupîneasa să culeg buruiene uscate de leac. ALECSANDRI, T. 1535.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Lucru de mare preț.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau ceva) ca după iarba de leac = a căuta cu înfrigurare, pretutindeni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Unde... să fie?... îl cat ca iarba de leac. ALECSANDRI, T. 99.
        surse: DLRLC
      • După care îmblă ca după iarba de leac. ȘEZ. III 180.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Măseaua nu o mai scoț; i-am dat de leac: călduri cu magnetism de jamaică (= rom). CARAGIALE, O. I 213.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpâni pe cineva, de a rezolva ceva, a găsi ac de cojocul cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ei las’ că-ți găsesc eu acuși leacul! Te-i învăța tu minte de astă dată. CREANGĂ, P. 146.
        surse: DLRLC
    • 1.5. popular (Ca amenințare) Atâta ți-i leacul = are să fie rău de tine, ai s-o pățești.
      exemple
      • Și doar te-a împinge păcatul să chitești vreo piatră din locul său... c-apoi atîta ți-i leacul. CREANGĂ, P. 219.
        surse: DLRLC
  • 2. expresie Fără (de) leac de... = fără niciun pic de...
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Fără leac de frică și cu multă voie bună se întoarse cătră casă cu fata împăratului. BOTA, P. 36.
      surse: DLRLC
    • Toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea. CREANGĂ, O. A. 49.
      surse: DLRLC
    • Eu făr’ de leac de musteață, iar tu cu copil în brațe! MARIAN, S. 170.
      surse: DLRLC
  • 3. expresie (În construcții negative) (Nici) de leac = câtuși de puțin.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: deloc nicidecum attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pricepură ei că n-are să se mai vază... de leac. ISPIRESCU, L. 107.
      surse: DLRLC
    • Cei ce ne da ierburile nu mînca de leac. GORJAN, H. II 43.
      surse: DLRLC
    • Să nu rămîie bășică de leac. TEODORESCU, P. P. 359.
      surse: DLRLC

etimologie:

floare-de-leac

etimologie: