LEAC, leacuri, s. n. (Pop.) 1. Mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu. ◊ Iarbă (sau buruiană) de leac = plantă medicinală. ◊ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau ceva) ca după iarba de leac = a căuta cu înfrigurare, pretutindeni. A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace. A găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpâni pe cineva, de a rezolva ceva, a găsi ac de cojocul cuiva. 2. (În expr.) Fără (de) leac de... = fără niciun pic de... (În construcții negative) (Nici) de leac = câtuși de puțin, deloc. – Din sl. lĕkŭ.

leac sn [At: PRAV. GOV. 7^v/18 / V: (reg) ~ă sf / Pl: ~uri, (îvr) ~ure / E: slv лѣкъ] 1 (Pop) Substanță preparată științific din elemente minerale, vegetale, sau animale, care se folosește în stare solidă sau lichidă de către medic sau farmacist pentru a vindeca, a ameliora sau a preveni o boală Si: doctorie, medicament, (îrg) medicină Cf: antidot, calmant, paliativ. 2 (Pop) Tratament care poate vindeca o suferință fizică Si: mijloc, remediu. 3 (Pop) Tratament empiric folosit în vindecarea unor boli, răni etc. considerat a avea un efect miraculos. 4 (Pop; prt; șîs ~ băbesc) Medicament sau tratament empiric, învechit, lipsit de eficacitate. 5-6 (Pop; îljv) De ~ (Folosit) ca medicament Si: curativ, vindecător. 7 (Îs) Iarbă (sau buruiană) de ~ Medicament miraculos. 8 (Pop; îe) A umbla ca după (sau a-i trebui ca) iarba de ~ A căuta ceva deosebit de prețios. 9 (Pop; îe) A da de ~ unei boli (unui bolnav sau unui organ bolnav) A descoperi tratamentul adecvat. 10 (Fig) Mijloc de vindecare a suferințelor sufletești Si: remediu. 11 (Fig) Rezolvare prin revenire la normal a unor stări sau situații dificile sau neobișnuite. 12-13 (Fig; prin antiteză) Mijloc (de constrângere sau) de exterminare Si: capăt, sfârșit. 14 (Pop; îe) A găsi sau a afla ori a ști ~ul (cuiva sau a ceva) A descoperi mijlocul de a controla pe cineva, silindu-l să se poarte într-un anumit fel, sau de a rezolva problemele cuiva. 15 (Mun; îe) A fî (cineva) fântână de ~ A fî bogat și a fi generos cu cei din jur. 16 (Mol; îe) Atâta ți-i ~ul O să fie vai de tine! 17 (Mun; îe) A-i face (cuiva) de ~ A bate pe cineva. 18 (Reg; îe) ~ și babii colac Formulă glumeață de urare. 19 (Reg; îe) A avea ~ de cojocul cuiva A putea învinge pe cineva. 20 (Reg; rar; îe) A-și pierde ~ul A dori un lucru imposibil de obținut. 21 Vindecare. 22-23 (Pop; îla) Cu (sau fără) ~ In(curabil). 24 (Îe) Boală cu ~ Problemă care se poate rezolva. 25-26 (Pop; îe) A (nu)-și mai da de ~ A (nu) se putea vindeca. 27 (Îls) (Un) ~ de... (Un) pic. 28 (Îal) Moment. 29 (Pop; îe) Nu e ~ să nu se întâmple Trebuie neapărat să se întâmple. 30 (Pop; îlav) De ~ Puțin. 31 (Îal) Cât de cât. 32 (Pop; îcn; îlav) (Nici) de ~ sau nici ~ ori nici cât îi ~ul Deloc. 33 (Pop; îla) (De) ~ de (Nici) un (sau o). 34 (Pop; îlav) (De) ~ de Nici un pic de.

LEAC, leacuri, s. n. (Pop.) 1. Mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu. ◊ Iarbă (sau buruiană) de leac = plantă medicinală. ◊ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau ceva) ca după iarba de leac = a căuta cu înfrigurare, pretutindeni. A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace. A găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpâni pe cineva, de a rezolva ceva, a găsi ac de cojocul cuiva. 2. (În expr.) Fără (de) leac de... = fără nici un pic de... (În construcții negative) (Nici) de leac = câtuși de puțin, deloc. – Din sl. lĕkŭ.

LEAC, leacuri, s. n. 1. Remediu contra unei boli; mijloc care poate vindeca o boală. V. doctorie, medicament. Un specialist pretinde că ar fi descoperit leacul cancerului. C. PETRESCU, C. V. 96. Am aicea leacuri multe. De boliți, pe toți vă scap. EFTIMIU, Î. 12. Știu un leac pentru boala dumitale. ISPIRESCU, L. 124. ◊ Fig. Mîine îți voi da un leac de frică. NEGRUZZI, S. I 147. Nu aflu la dor leac. HODOȘ, P. P. 49. Vai de mine, rău îmi-i Și leacul departe mi-i. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102. ◊ Iarbă (sau buruiană) de leac = plantă medicinală; fig. lucru de mare preț. M-o trimes giupîneasa să culeg buruiene uscate de leac. ALECSANDRI, T. 1535. ◊ Expr. A da de leac = a descoperi medicamentul eficace. Măseaua nu o mai scoț; i-am dat de leac: călduri cu magnetism de jamaică (= rom). CARAGIALE, O. I 213. A căuta (pe cineva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva) ca după iarba (sau buruiana) de leac = a căuta pretutindeni (pe cineva) cu multă grijă (ca pe un lucru rar și extrem de necesar). Unde... să fie?... îl cat ca iarba de leac. ALECSANDRI, T. 99. După care îmblă ca după iarba de leac. ȘEZ. III 180. A-i găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpîni pe cineva, de a-l constrînge; a găsi ac de cojocul cuiva. Ei las’ că-ți găsesc eu acuși leacul! Te-i învăța tu minte de astă dată. CREANGĂ, P. 146. (Popular, ca amenințare) Atîta ți-i leacul = are să fie rău de tine, ai s-o pățești. Și doar te-a împinge păcatul să chitești vreo piatră din locul său... c-apoi atîta ți-i leacul. CREANGĂ, P. 219. 2. (În expr.) Fără (de) leac de... = fără (nici un) pic de... Fără leac de frică și cu multă voie bună se întoarse cătră casă cu fata împăratului. BOTA, P. 36. Toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea. CREANGĂ, O. A. 49. Eu făr’ de leac de musteață, iar tu cu copil în brațe! MARIAN, S. 170. (În construcții negative) (Nici) de leac = cîtuși de puțin, nicidecum, de loc. Pricepură ei că n-are să se mai vază... de leac. ISPIRESCU, L. 107. Cei ce ne da ierburile nu mînca de leac. GORJAN, H. II 43. Să nu rămîie bășică de leac. TEODORESCU, P. P. 359.

LEAC ~uri n. Substanță folosită pentru tratarea, ameliorarea sau prevenirea unor boli; medicament; remediu. ◊ Iarbă (sau buruiană) de ~ plantă medicinală. A da de ~ a descoperi medicamentul contra unei boli. A găsi ~ul a găsi mijlocul de a rezolva ceva. (Nici) de ~ câtuși de puțin; deloc. /<sl. lĕku

leac n. 1. medicament: leacuri băbești; 2. fig. remediu: când n’are cu ce săracul, răbdarea îi este leacul. [Slav. LĬEKŬ].

leac (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. lĕku, d. got. lekeis, medic [cuv. celtic]; bg. lĕk, pol. lek). Medicament, remediŭ. Boală cu leac, care se poate vindeca, și (fig.) lucru reparabil. Prov. Boala din născare leac nu maĭ are.

FLOARE, flori, s. f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată. ◊ (La sg. cu înțeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ◊ Loc. adj. În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; fig. (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn. În floarea vârstei = tânăr. ◊ Expr. Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit. Copil din flori = copil nelegitim, bastard. A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap. 2. Orice plantă (erbacee) care face flori (I 1) colorate. 3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (reg.) floarea-brumei = brândușă; (reg.) floare-domnească = a) garoafă; b) garofiță-de-munte; floare-de-colț sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase și ascuțite, dispuse în jurul inflorescenței, care crește pe crestele stâncoase ale munților; albumeală, albumiță, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă (Ranunculus repens); floarea-Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz (Anemone nemorosa); flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum). II. P. anal. 1. Desen, broderie, cusătură în formă de floare (I 1). 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etc. 3. (Chim.; în sintagma) Floare de pucioasă (sau de sulf) = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului. 4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat. ♦ Extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul). ♦ (În sintagma) Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt. III. Fig. Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă. ◊ (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (Înv.) Culoare. – Lat. flos, -ris.

leacă sf vz leac

leac (pop.) s. n., pl. leacuri

leac s. n., pl. leacuri

leac s. n., pl. leacuri

floare-de-leac (plantă) s. f., g.-d. art. florii-de-leac; pl. flori-de-leac

!floare-de-leac (plantă) s. f., g.-d. art. florii-de-leac; pl. flori-de-leac

floare-de-leac s. f., g.-d. art. florii-de-leac

LEAC s. v. doctorie.

LEAC s. v. remediu, soluție.

leac s. v. REMEDIU. SOLUȚIE.

LEAC s. (FARM.) doctorie, medicament, remediu, (înv. și reg.) medicină, spițerie. (Un ~ eficace în diabet.)

FLOARE-DE-LEAC s. v. gălbenea, piciorul-cocoșului.

floare-de-leac s. v. GĂLBENEA. PICIORUL-COCOȘULUI.

leac (leacuri), s. n. – 1. Medicament, remediu. – 2. Tratament. – Megl. leac. Sl. lĕkŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 349; Cihac, II, 166), cf. bg., cr., slov., rut. lĕk, sb. ljak, pol. lek. – Der. lecui, vb. (a trata; refl., a-și reface sănătatea, a se pune pe picioare; a se îndrepta, a se ameliora), din sl. lĕkovati, lĕkują, sau din leac; nelecuit, adj. (iremediabil); lecuitor, adj. (care lecuiește, care vindecă); lecuitor, s. m. (doctor); lecuință, s. f. (înv., remediu, tratament); lecuială, s. f. (vindecare, îndreptare). – Cf. leacă.

leac, leacuri, s.n. – 1. Medicament, remediu: „Mamă-sa luară / Două olurele / Și porni cu ele / După lecurele” (Calendar, 1980: 6). 2. În expr. fără leac de... = fără nici un pic de...; nici de leac... = deloc: „Mândra care-mi place mie / Nu are leac de moșie” (Ștețco, 1990: 309). – Din sl. lěkǔ (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA) < got. lekei „medic” (Scriban).

leac, -uri, s.n. – 1. Medicament, remediu: „Mamă-sa luară / Două olurele / Și porni cu ele / După lecurele” (Calendar 1980: 6). 2. În expr. fără leac de... = fără nici un pic de...; Nici de leac... = deloc: „Mândra care-mi place mie / Nu are leac de moșie” (Ștețco 1990: 309). – Din sl. lěkǔ.

CUIVIS DOLORI REMEDIUM EST PATIENTIA (lat.) răbdarea este leacul tuturor durerilor – Publilius Syrus, „Sententiae”, 476.

leacuri băbești expr. mijloace empirice de vindecare a bolilor.