lea sf vz lalea

LALEA, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana). – Din tc. lâle.

la³ [At: PSALT. HUR. 48^v/14 / V: (reg) ~ua, lăia / Pzi: lau / E: ml lavare] 1-6 vrt (Îvp) A (se) spăla (pe cap). 7 vt (Înv) A umezi. 8 vt (Pop; îc) Lă-mă-mamă Om prost. 9 vt (Îac) Om leneș, care se mișcă greoi. 10-11 vtr (Mar; Trs) A(-și) unge părul cu o substanță grasă pentru a-i da strălucire. 12-13 vtr (Reg) A (se) pieptăna după spălarea părului. 14 vt (Reg) A trata părul împotriva paraziților. 15 vr (Reg; d. pisici) A-și curăța blana prin lingere. 16 vt (Îvr; fig) A dojeni. 17 vt (Pop) A spăla rufe. 18 vt (Reg) A înălbi firele de tort. 19-20 vtr (Pop) A (se) scălda. 21 vt (Îvr) A trata cu o soluție, un unguent etc. Si: a unge. 22 vr (Olt; d. vreme) A deveni nefavorabilă.

lala² sf vz lalea

lale sf vz lalea

lalea sf [At: BREZOIANU, A. 422/3 / V: (reg) ~la, ~le, ~ee, ~elă, larea, lăl~, lel~, lelie / Pl: ~ele / E: tc lâle] 1 (Șîc ~-de-grădină) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori și cu miros plăcut Si: (liv) tulipă (Tulipa gesneriana). 2 (Bot; pop; îc) ~-de-pădure Lalea (1) care crește prin tufișuri și prin păduri de foioase (Tulipa sylvestris). 3 (Bot; pop; îc) ~-galbenă Lalea (1) care crește prin fânețe, cu floarea galbenă, puternic parfumată (Tulipa biebersteiniana). 4 (Bot; pop; îac) Lalea (1) cu tulpina înaltă de 45-50 cm, cu flori mari de culoare galbenă, care crește pe stânci calcaroase (Tulipa hungarica). 5 (Pop; îc) ~-pestriță Lalea (1) cultivată ca plantă ornamentală, cu tulpina înaltă de 50-120 cm, cu flori grupate de culoare galben-închis, cu nervuri roșii (Fritillaria imperialis). 6 (Pop; îac) Planta Fritillaria meleagris Si: (reg) bibilică. 7 (Bot; pop; îac) Lalea (1) care crește prin păduri și prin livezi, cu floarea aplecată și cu striații pe petale (Fritillaria orientalis). 8 (Pop; îac) Planta Fritillaria tenella. 9 (Pop; îac) Planta Fritillaria montana. 10 (Bot; pop; îc) ~-mare Lalea (1) cultivată ca plantă ornamentală, cu florile de forma unei cupe mari (Tulipa oculus-volis). 11 (Pop; îc) ~-de-grădină Planta Tulipa praecox. 12 (Pop; îc) ~-albă Lalea (1) folosită în medicina populară ca antiinflamator. 13 (Bot; Olt) Floarea-miresei (Euphorbia marginata). 14 (Bot; reg) Crin-galben (Hemerocallis fulva). 15 (Mun) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina ramificată, cu florile galbene dispuse în capitule, cultivată ca plantă ornamentală (Chrysanthemum coronarium).

lalee sf vz lalea

lalelă sf vz lalea

larea sf vz lalea

laua v vz la³

lă v vz la

lăia v vz la³

lălea sf vz lalea

lărea sf vz lalea

lăua v vz la

lelea² sf vz lalea

lelie^[1] sf vz lalea corectat(ă)

LALEA, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana) – Din tc. lâle.

LA³, lau, vb. I. Tranz. (Popular) A spăla (mai ales pe cap), a scălda, a îmbăia. Ea ne cocea pînă acuma pînea. Mă la pe mine. SADOVEANU, P. M. 246. Îl lă în toată sîmbăta cu fel de fel de buruieni. SEVASTOS, N. 4. Face degrabă leșie, pregătește de scăldătoare... lă purcelul, îl scaldă. CREANGĂ, P. 76. Lau copilul, îi dau țîță. ALECSANDRI, P. P. 308. ◊ Expr. Lă-mă-mamă (cu valoare de substantiv) = om prost, nătîng, lălîu. Măritată de curînd după un văduvoi bătrîn ș-un «lă-mă-mamă». CREANGĂ, A. 96. Dacă găsește vreun lă-mă-mamă... Nu vede, n-aude și nu-i bagă seamă. PANN, P. V. II 97. ◊ Refl. Ileana pe cap se la. BIBICESCU, P. P. 271. – Forme gramaticale: prez. ind. lau, lai, lă, lăm, lați, lau, part. lăut. - Prez. conj. pers. 3 și: să leie (CREANGĂ, P. 289).

LALEA, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori frumos colorate, cultivată în grădini ca plantă decorativă (Tulipa). Veți găsi, pe lîngă toporași și viorele, laleaua... astă floare ce a avut și ea timpul măririi sale. NEGRUZZI, S. I 97. Foaie verde ș-o lalea, Cînd eream în floarea mea, Zburam ca o turturea. TEODORESCU, P. P. 280.

A LA lau tranz. pop. (persoane) 1) A spăla (pe cap). 2) fig. fam. A muia din toate părțile; a uda în întregime; a scălda. ◊ Lă-mă-mamă om mărginit la minte. /<lat. lavare

LALEA ~ele f. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, care face o singură floare de diferite culori, cultivată în scopuri ornamentale. [Art. laleaua] /<turc. lâle

LA vb. (Mold., Ban., Trans. SV) A spăla. A: Să-și lea cămeșile lor DOSOFTEI, PARIMIAR. C: Lau. Lavo. AC, 349. La-mă-veri și mai vîrtos de zăpada înălbi-mă-voiu. PS. SEC. XVIII, 36^r. ◊ Fig. Ce mai vîrtos mă lă de fărălegile meale. PS. SEC. XVIII, 34^^v. Etimologie: lat. lavare. Vezi și: nelăut:

là v. a spăla, mai ales la cap: ia să-mi lai copilașii CR. [Vechiu-rom. a la, a spăla în genere = lat. LAVARE].

laleà f. plantă de primăvară din fam. liliaceelor, cu cotorul înalt ce poartă o floare frumoasă, numită asemenea lalea (Tulipa). [Turc. LALÈ].

lă-mă-mamă m. om copilăros: dacă găsește vr’un lă-mă-mamă PANN. [Lit. spală-mă (la cap), mamă!].

2) la, infinitivu d. laŭ.

laleá f., pl. ele (turc. [d. pers.] lale, ngr. lalés, bg. sîrb. lale. O plantă erbacee liliacee bulboasă cu frumoase florĭ ornamentale compuse din cîte șase foĭ care formează o cupă, cu o mulțime de varietățĭ (tulipa). Cultura eĭ e în mare onoare în Olanda. V. tulipan.

laŭ, lăút, a lá v. tr. (lat. lăvare și lávere, láutum, a spăla, it. lavare, fr. laver, pv. sp. pg. lavar. – Laŭ, laĭ, lă; să laŭ, să laĭ, să laĭe; lînd). Spăl pe cap cu apă caldă (cum se obișnuĭește Sîmbăta seara): a la copiiĭ. V. refl. Îmĭ spăl capu cu apă caldă. – În vest a lăĭa, ind. prez. laĭ, laĭ, laĭe, lăĭem, lăĭațĭ, laĭe, part. lăĭat.

1) lă v. tr. V. laŭ.

lă-mă-mámă s. m. fără pl. (imper. d. laŭ, mă laŭ și voc. mamă). Iron. Om fără energie, bleg, tîmpit.

!la¹ (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. Iau, 2 sg. lai, 3 sg. lă, 1 pl. lăm, 2 pl. lați, imperf. 1 lam; conj. prez. 1 sg. să Iau, 3 să laie; imper. 2 sg. afirm. lă; part. lăut

lalea s. f., art. laleaua, g.-d. art. lalelei; pl. lalele

!lă-mă-mamă (pop.) s. m. și f., g.-d. art. lui lă-mă-mamă; pl. lă-mă-mamă

!Schimbarea la Față (sărbătoare) s. propriu f. art., g.-d. art. Schimbării la Față

la³ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lau, 2 sg. lai, 3 sg. lă, 1 pl. lăm, imperf. 3 sg. la; conj. prez. 3 să lea/să leie/să laie; imper. 2 sg. lă; ger. lând; part. lăut

lalea s. f., art. laleaua, g.-d. art. lalelei; pl. lalele, art. lalelele

!lă-mă-mamă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui lă-mă-mamă; pl. lă-mă-mamă

Schimbarea la Față (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Schimbării la Față

la vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lau, 2 sg. lai, 3 sg. lă, 1 pl. lăm, imper. 2 sg. la; conj. prez. 3 sg. și pl. lea/leie/laie; imper. 2 sg. lă; ger. lând; part. lăut

lalea s. f., art. laleaua, g.-d. art. lalelei; pl. lalele

lă-mă-mamă s. m. invar.

Schimbarea la Față s. pr. f.

lau, lai 2, lă 3, lae 3 conj., lam 1 imp.

lă-mă-mamă invar.

Schimbarea-la-față.

LA vb. v. îmbăia, scălda, spăla.

LALEA s. (BOT.; Tulipa gesneriana) (livr.) tulipă, (reg.) tulipan, laptele-păsării.

LALEA s. v. bibilică.

la vb. v. ÎMBĂIA. SCĂLDA. SPĂLA.

LALEA s. (BOT.; Tulipa gesneriana) (livr.) tulipă, (reg.) tulipan, laptele-păsării.

lalea s. v. BIBILICĂ.

la (lau, lăut), vb. – A spăla. – Mr. lau, lată, lare. Lat. lavāre (Pușcariu 954; REW 4951; DAR), cf. it. lavare, prov., sp., port. lavar, fr. laver. Înv., se pare că ar fi pierdut teren din sec. XVI, în fața der. său a spăla; azi se folosește în regiunea muntoasă din Munt., în Mold. și, în parte, în Trans., unde inf. său sună uneori a lăia. Cf. lături, lăun. Der. lăutoare, s. f. (spălat; spălătorie; Trans., spălător); lăutor, s. n. (înv.); lăutură, s. f. (spălat; baie; apă caldă pentru a spăla); nelăut, adj.; nelăuți, vb. (Trans.). – Der. neol. lavabo(u), s. n., din fr. lavabo; lavoar, s. n., din fr. lavoir; lavabil, adj., din fr. lavable.

lalea (lalele), s. f. – Tulipă (Tulipa silvestris). Tc. lale (Cihac, II, 589; Miklosich, Türk. Elem., II, 117; Roesler 597; Șeineanu, II, 233; Berneker 688; Lokotsch 1300; Ronzevalle 154), cf. ngr. λαλές, bg. lale, sb. lale.

la, lau, vb. tranz. și refl. – (reg.) 1. A (se) spăla: „Ien trimite-ți cămașa / Că eu mândru ți oi la” (Calendar, 1980: 119). 2. A (se) pieptăna: „Iei pieptinile cu care te lai pe cap” (Bilțiu, 322). – Lat. lavare „a spăla, a curăța” (DEX, MDA).

schimbarea la față – (rel.) Prima sărbătoare de toamnă (6 august); Probaje, Probejanie. „De la sărbătoarea asta începe a pica frunza de fag; frunza și iarba îmbătrânesc” (Bilțiu, 2010: 37). Interdicții: „Nu-i bine a lucra, că dacă lucri, lucru îi așe cum să proboze frunza. Așe să duce lucru, așe să duc tăte cum pică paiu, cum pică frunza” (idem; Sarasău). ♦ Sărbătoare (praznic împărătesc) ce marchează întâmplarea de pe Muntele Tabor unde Iisus, în prezența apostolilor Petru, Iacob și Ioan, a început să strălucească (potrivit teologilor, acest lucru demonstrează originea sa divină).

la, lau, vb. tranz. și refl. – 1. A (se) spăla: „Ien trimite-ți cămașa / Că eu mândru ți oi la” (Calendar 1980: 119). 2. A (se) pieptăna: „Iei pieptinile cu care te lai pe cap” (Bilțiu, 322). – Lat. lavare.

LALEÁ (< tc.) s. f. Plantă decorativă erbacee, vivace, din familia liliaceelor, originară din Europa, Africa de Nord, Asia Centrală și de Est (având c. 100 de specii și câteva mii de hibrizi), cu tulpina înaltă de 30-40 cm, frunze lanceolate, groase și flori mari, simple sau învoalte, campanulate etc., având o gamă foarte mare de culori (Tulipa). Se înmulțește de obicei prin bulbi, dar și prin semințe (mai ales în scopul obținerii de noi soiuri). Înflorește primăvara devreme. În Europa este cultivată de c. 500 ani, cea mai importantă cultivatoare fiind Olanda, unde s-au obținut și un însemnat număr de noi soiuri.

SCHIMBAREA LA FAȚĂ, sărbătoare creștină (6 aug.) ce amintește episodul relatat de Evanghelii, în care Iisus Hristos s-a arătat, pe muntele Tabor, apostolilor Petru, Iacov și Ioan, în strălucirea sa divină, însoțit de Moise și Ilie, personificând legea și profețiile, pe care Iisus a venit să le împlinească. Glasul din Cer le poruncește apostolilor să-L asculte pe Hristos ca pe noul Moise.

FRITILLARIA L., LALEA PESTRIȚĂ, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa și Asia, cca 98 specii, vivace, erbacee, bulb.. gălbui cu miros neplăcut. Tulpină multifoliată, 60-100 cm înălțime, purtînd la bază și la extremitatea sa frunze strînse unele lîngă altele. Cele de la partea inferioară numeroase, ovat-ascuțite, mai groase, larg-dilatate lă bază, cele superioare măi înguste, aproape verticale. Imediat sub buchetul formai din frunzele terminale și la subsuoara lor, de jur împrejurul tijei, înflorește, primăvara, un mare număr de flori campanulate, pendente, cu înveliș floral, perigonul, format din 6 foliole colorate la fel, gălbui-brune sau pătate, roșii-cărămizii, roșii-stacojii, oranj, galbene.

TULIPA L., LALEA, fam. Liliaceae. Gen originar din Africa, Asia și Europa, cca 100 specii și cîteva mii de hibrizi, ale căror plante, sînt erbacee, vivace cu bulbi. Toate speciile înfloresc primăvara. Partea subterană a plantei, bulbul, alungit-eliptic sau ovat, baza orbiculară și vîrf ascuțit, brun-negru, brun-roșiatie sau castaniu-roșcat, tunicile care acoperă bulbul și care-i dau culoarea, îndeplinesc rolul de organ de protecție, precum și de acumulare a substanțelor nutritive. Frunzele întregi, deseori cu nervuri paralele, cresc de la suprafața solului pînă la jumătatea tijei florale (tulpină aeriană), cele de la partea inferioară sînt mari, alungite, lanceolate sau lat-ovate, adeseori cu marginea ondulată și, uneori, chiar îndoite, iar cele superioare sînt mai înguste și mai mici, toate verzi-deschis pînă la nuanța de vînăt. Tija florală este de formă cilindrică, erectă, avînd, o înălțime de 5-100 cm, în funcție de specie și soi, purtînd în vîrf o floare mare, dreaptă, iar la unele specii o inflorescență cu 2-5 flori. Floarea poate fi simplă sau învoaltă, campanulată, infundibuliformă, stelată etc. învelișul floral, perigonul, cu 6 foliole libere din care 3 exterioare și 3 interioare, ovoide, orbiculare, de culori și nuanțe diferite, uneori în combinație, 6 stamine mari, galbene, pur- purii-maro sau negre și antere de aceeași culoare, stigmat aproape sesil cu 3 lobi, fără stil. Fructul este o capsulă alungită cu numeroase semințe de culoare cafenie.

Tulipa biflora Pall. Specie care înflorește primăvara-tîrziu. Flori infundibuliforme, în interior albe, la bază galbene, în exterior verzui, galbene sau roșietice, dispuse 2-5 pe o tijă înaltă de 15 cm. Frunze 2-3 liniare, gri-verzi, laxe. Bulb îngust, lung.

Tulipa clusiana DC. Specie care înflorește primăvara. Flori infuridibuliform-campanulate, 5 cm lungime, în interior albicioase, la bază albăstrui, iar în exterior cu striuri, roz-carmin, roșii sau violete. Cele 3 petale exterioare la bază spatulate, lanceolate, cu vîrf ascuțit, cca 1,3 cm lățime, cele interioare mai scurte, cu vîrf bont, staminele, anterele și polenul purpurii. Floarea este purtată pe o tijă de 45 cm înălțime, zveltă, glabră. Frunze gri-verzi, glabre, liniare, cu vîrf ascuțit, cele caulinare mai scurte și mai înguste, iar cele radicale cca 35 cm lungime și 1-2 cm lățime. Bulbi mici. Plantă cunoscută în cultură încă din evul mediu și aclimatizată apoi în cîteva regiuni mediteraneene.

Tulipa gesneriana L. Specie care înflorește primăvara. Flori de culori diferite, galbene, roșii (filamentele staminelor glabre), purtate de tije florale pînă la 50 cm înălțime. Frunze pînă la 8 cm lățime, glauce, verzi-cenușii cu pruină, glabre, cele inferioare sesile, cele radicale mari, ovat-alungite, marginea dreaptă și ușor ondulată, crețe, cele superioare mici și înguste. Bulbi mici.

Tulipa greigii Regel. Specie care înflorește primăvara. Floare mare, deschisă are diametru de 12-15 cm, stacojie-luminoasă cu cîte o pată galbenă sau neagră la bază, diviziunile sînt recurbate în afară. Frurize mari cu pete purpurii, caracter transmis și hibrizilor, cele 2 frunze inferioare 4-5 cm lățime, 15 cm lungime. Tulpină pînă la 0,25 cm înălțime.

Tulipa kaufmanniana Regel. Specie care înflorește primăvara timpuriu, sfîrșitul lunii mart.-începutul, lunii apr. Flori mari, alungite pînă la 7 cm lungime, cu diviziunile ascuțite (petalele colorate în alb-crem, striate cu roșu, mai ales spre vîrf, la baza celor trei diviziuni externe cu cîte o pată galbenă- portocalie), purtate de o tulpină scurtă, pînă la 25 cm înălțime, cu 3-4 frunze alungite, în formă de lance, de un verde-albăstrui, strînse ca într-o rozetă. Bulb colorat cafeniu, de mărime mijlocie.

Tulipa oculis-solis St. Amans. Specie care înflorește primăvara. Flori mari, solitare, erecte, dispuse în vîrful unei tulpini scapiforme, 30-60 cm înălțime, roșii sau rozee, cu striațiuni mai închise, perigon cu 6 foliole lanceolate, care au la bază o pată alungită, neagră-albăstruie, antere erecte. Frunze, 3-4, mari, liniar-lanceolate, ascuțite, distanțate, întins-erecte, ondulate pe margini. Plantă erbacee, bulb piriform.

Tulipa praecox Ten. Specie care înflorește primăvara. Flori campanulate, erecte, cu o lungime medie de 6 cm, petalele concave, ovat-ascuțite, baza și vîrful galbene, iar restul roșii-stacojii-închis, cele 3 exterioare puțin mai lungi, ovate, cu vîrf ascuțit, 2-3 cm lățime, în exterior aproape galbene, la vîrf pubescente, iar cele 3 interioare mai înguste, puțin mai scurte, antere galbene, filamente purpur, lungi, ovar cilindric cu stigmate roșietice, pubescente, late de 4-6 mm.. Frunze liniar-lanceolate, ondulate, ascuțindu-se spre vîrf, verzi-palid-albăstrui. Plantă pînă la 0,40 m înălțime. Tulpină șerpuită, glabră și păroasă spre vîrf. Bulb ovoid, ascuțit, de culoare castanie.

Tulipa praestans Hoog. Specie care înflorește primăvara, multifloră, 3-5 flori pe tijă, flori mari cu cupa largă, roșii-portocalii, strălucitoare. Frunze, cca 6, cele inferioare pînă. la 25 cm lungime și 10 cm lățime. Plantă de 30 cm înălțime. Se pretează la forțat.

Tulipa sylvestris L. Specie care înflorește la mijlocul primăverii. Floare mare, galbenă, campanulată, pînă la 6 cm lungime, în exterior verzuie, petale ascuțite, cele trei exterioare invers-lanceolate, glabre, cele interioare mai late, invers-ovate, la bază pubescente, antere galbene, filamentele staminelor la fel și păroase. Ovar pînă la 1,6 cm lungime, cu gît îngustat. Tulpină șerpuită, în medie 30 cm înălțime, unifloră, rar cu 2 flori. Frunze plate, vîrf ascuțit, cele radiale liniare, înguste, 1-2 cm lățime, verzi-palid-albăstrui. Bulbi ovați, 1-2 cm grosime, maro-închis. Fruct, capsulă alungit-eliptică, cu numeroase semințe.

Tulipa turkestanica Regel. Specie care înflorește primăvara-devreme. Flori, la exterior, verzi cu galben și nuanțe de roz, în interior albe-crem, în mijloc oranj. În vîrful tijelor subțiri apar pînă la 8 flori mici, cu petalele ascuțite, căpătînd la deschidere formă de stea. Plantă pînă la 25 cm înălțime, cu frunze lanceolate, verzi-cenușii.