2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

leș1 sn [At: CR (1829), 138/4 / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: tc leș] (Pop) Cadavru (1).

LEȘ1, leșuri, s. n. Cadavru, hoit, stârv. – Din tc. leș.

LEȘ1, leșuri, s. n. Cadavru, hoit, stârv. – Din tc. leș.

LEȘ2 s. m. v. leah.

LEȘ2, leșuri, s. n. Cadavru, hoit, stîrv. Ai auzit dumneata vreodată moarte de om să nu se afle și leș să nu iasă la lumină? SADOVEANU, B. 112. Să-mi fie aruncat leșul în groapa săracilor. Sînt acolo, între ai mei. CAMIL PETRESCU, B. 238. Pe cîmpul cel de lupte Apar grămezi de leșuri, grămezi de arme rupte. ALECSANDRI, O. 218.

LEȘ s. v. polon, polonez.

leș (-șuri), s. n. – Cadavru, rămășiță pămîntească. – Mr. leșe, leșă. Tc. leș (Miklosich, Türk. Elem., II, 119; Berneker 703; Lokotsch 1306; Tiktin; Philippide, II, 719), cf. ngr. λέσι, alb. lješ, bg. leš. Miklosich, Slaw. Elem., 10, crede că ar fi un cuvînt indigen; Philippide, Principii, 148, pornea în mod echivoc de la lat. lixium.

LEȘ ~uri n. depr. Animal mort; mortăciune; zdohnitură; hoit; stârv. /<turc. leș

leș n. cadavru: leșurile plutesc pe rîuri BĂLC. [Turc. LEȘ].

1) leș n., pl. urĭ (turc. leš, d. pers. laše, laš; ngr. lési, bg. sîrb. leš). Rar. Hoĭt, cadavru.

2) leș și aléș n., pl. urĭ (ung. les, pîndă. V. leșuĭesc 1). Vechĭ. Pîndă: a se pune în leș orĭ aleș (a leș). Azĭ. Trans. Aleș, leșnic, crîsnic (de prins pește) și leș, locu rămas gol după ce s’a tăĭat pădurea (pin aluz. la locu gol pe care ți-l facĭ în prejur cînd te puĭ la pîndă în tufiș). V. ambuscadă.

LEAH, -Ă, pl. m. leși, s. m. și f. (Învechit) Polonez(ă). – Variantă: leș s. m.

Leși m. pl. vechiul nume al Polonilor. [V. Leah].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

LEȘ s. cadavru, corp, hoit, mortăciune, stîrv, trup, (reg.) stîrvină, (Transilv.) hanț, (înv., în Transilv.) dabilă. (I-a găsit ~ într-o văgăună.)

leș, s.m. – v. leah („polonez”).

arată toate definițiile

Intrare: leș (hoit; -uri)
leș (hoit; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leș
  • leșul
  • leșu‑
plural
  • leșuri
  • leșurile
genitiv-dativ singular
  • leș
  • leșului
plural
  • leșuri
  • leșurilor
vocativ singular
plural
Intrare: leș (leah; -i)
leș (leah; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leș
  • leșul
  • leșu‑
plural
  • leși
  • leșii
genitiv-dativ singular
  • leș
  • leșului
plural
  • leși
  • leșilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)