10 definiții pentru landră

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

landră [At: POLIZU / V: loan~, (reg) lean~ / Pl: ~re / E: nct] 1 sf (Înv) Zarvă. 2 sf (Reg; îe) A se face la loandră A se certa. 3 sf (Reg; îf loandră; îe) Mai ține-ți ~ra! Taci din gură! 4 sf (Reg) Ceată gălăgioasă Si: cârd, ciurdă, droaie, haită. 5 av (Reg; îe) A se ține (sau a pleca, a se duce) ~ A merge în grup. 6 av (Îae) A merge în șir. 7 sf (Îe) A-și lua ~ra A-și lua gândul. 8 sf (Bot; reg) Plantă erbacee agățătoare din familia leguminoaselor, cu flori roșii sau violete și cu păstaia păroasă (Vicia striata). 9 sf (Îf loandră) Fată îmbrăcată cu haine lălâi. 10 sf (Reg) Femeie desfrânată.

LÁNDRĂ, landre, s. f. (Regional) Ceată gălăgioasă, grămadă, cîrd. Avea ciomag scurt subsuoară, retevei să se apere de landra cîinilor. STANCU, D. 38. ◊ Expr. A pleca (sau a se ține) landră = a merge în cîrd, ținîndu-se scai unul de altul. Se țin landră pe ulițele satului. STANCU, D. 431.

LÁNDRĂ, landre, s. f. 1. (Reg.) Ceată gălăgioasă, grămadă. ◊ Expr. A pleca (sau a se ține) landră = a merge în cîrd, ținîndu-se scai unul de altul. 2. Plantă agățătoare cu flori purpurii și violete (Vicia striata).

loándră (od dift.) f., pl. e. Bz. Fam. Fată lălîĭe saŭ prea mică și îmbrăcată c’o rochie prea lungă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LÁNDRĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

landră s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lándră s.f. (reg.) 1. plantă cățărătoare, cu flori purpurii. 2. femeie stricată.

lándră, landre, s.f. – (reg.) Femeie depravată, cu moravuri ușoare (Țiplea, 1906): „Landră n-am fost, da m-oi fa, / Drăguț n-am, da’ mnói căta” (Țiplea, 1906: 491). – Et. nec. (MDA); din buleandră, termen injurios dat unei femei imorale (Frățilă).

lándră, -e, s.f. – Femeie depravată, cu moravuri ușoare (Țiplea 1906): „Landră n-am fost, da m-oi fa, / Drăguț n-am, da mnói căta” (Țiplea 1906: 491). – Et. nec. (MDA).

Intrare: landră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • landră
  • landra
plural
  • landre
  • landrele
genitiv-dativ singular
  • landre
  • landrei
plural
  • landre
  • landrelor
vocativ singular
plural
loandră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

landră, landresubstantiv feminin

  • 1. regional Ceată gălăgioasă. DLRLC
    • format_quote Avea ciomag scurt subsuoară, retevei să se apere de landra cîinilor. STANCU, D. 38. DLRLC
    • chat_bubble A pleca (sau a se ține) landră = a merge în cârd, ținându-se scai unul de altul. DLRLC
      • format_quote Se țin landră pe ulițele satului. STANCU, D. 431. DLRLC
  • 2. Plantă agățătoare cu flori purpurii și violete (Vicia striata). DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.