Definiția cu ID-ul 1349425:
Arhaisme și regionalisme
lándră, landre, s.f. (reg.) Femeie depravată, cu moravuri ușoare: „Landră n-am fost, da m-oi fa, / Drăguț n-am, da' mnoi căta” (Țiplea, 1906: 491). – Et. nec. (MDA); din buleandră, termen injurios dat unei femei imorale (Frățilă).