Definiția cu ID-ul 712385:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
landră, -e, s.f. – Femeie depravată, cu moravuri ușoare (Țiplea 1906): „Landră n-am fost, da m-oi fa, / Drăguț n-am, da mnoi căta” (Țiplea 1906: 491). – Et. nec. (MDA).