2 intrări
31 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (7)
- relaționale (5)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JUXTAPUNERE, juxtapuneri, s. f. Acțiunea de a juxtapune și rezultatul ei; alăturare, juxtapoziție. ♦ (Gram.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alcătuitoare ale unei propoziții sau fraze, care constă în simpla lor alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; parataxă. – V. juxtapune.
JUXTAPUNERE, juxtapuneri, s. f. Acțiunea de a juxtapune și rezultatul ei; alăturare, juxtapoziție. ♦ (Gram.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alcătuitoare ale unei propoziții sau fraze, care constă în simpla lor alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; parataxă. – V. juxtapune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
juxtapunere sf [At: MURGOCI – LUDWIG, M. 35 / Pl: ~ri / E: juxtapune] 1 Alăturare. 2 (Grm) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alcătuitoare ale unei propoziții sau fraze, care constă în simpla lor alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUXTAPUNERE, juxtapuneri, s. f. Acțiunea de a juxtapune și rezultatul ei; alăturare. ♦ (Gram.) Alăturare, fără ajutorul vreunei conjuncții, a două propoziții care se află, în ceea ce privește sensul, într-un raport de coordonare sau de subordonare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUXTAPUNERE s.f. Acțiunea de a juxtapune; alăturare; juxtapoziție. ♦ Alăturare a două propoziții fără a le lega printr-o conjuncție; parataxă. [< juxtapune].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUXTAPUNERE s. f. acțiunea de a juxtapune; juxtapoziție. ◊ alăturare a două cuvinte, propoziții sau fraze fără a le lega printr-o conjuncție; parataxă. (< juxtapune)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
JUXTAPUNERE ~i f. lingv. Procedeu de legătură între propoziții independente sintactic (dar corelate semantic), constând în simpla lor alăturare, fără conjuncție; parataxă. [G.-D. juxtapunerii] /v. a juxtapune
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
juxtapunere f. alăturare: cristalele se formează prin juxtapunerea moleculelor analoge.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
JUXTAPUNE, juxtapun, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ♦ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
juxtapune [At: DA / Pzi: juxtapun / E: lat juxta + pune (după fr juxtaposition)] 1 vt A alătura mai multe obiecte. 2-3 vtr (Grm) A (se) îmbina prin juxtapunere (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUXTAPUNE, juxtapun, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ◊ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
JUXTAPUNE, juxtapun, vb. III. Tranz. A pune ceva alături, unul lîngă altul; a alătura.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUXTAPUNE vb. III. tr. A alătura. [P.i. juxtapun. / după fr. juxtaposer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUXTAPUNE vb. tr. a pune alături; a alătura. (după fr. juxtaposer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE JUXTAPUNE se juxtapun intranz. (despre părți de propoziție) A se îmbina prin juxtapunere. /<fr. juxtaposer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A JUXTAPUNE juxtapun tranz. 1) (obiecte) A pune unul lângă altul; a așeza alături; a alătura. 2) (părți de propoziție) A face să se juxtapună. /<fr. juxtaposer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
juxtapune v. 1. a (se) pune una lângă alta; 2. Fiz. se zice de moleculele cari se alătură succesiv de altele, deja reunite într’o masă sensibilă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* juxtapún, -pús, a -púne v. tr. (compus d. lat. juxta, și pónere, a pune). Alătur, pun unu lângă altu: a juxtapune terminiĭ uneĭ seriĭ. V. refl. Mineralele cresc pin agregarea moleculelor care se juxtapun.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
juxtapunere s. f., g.-d. art. juxtapunerii; pl. juxtapuneri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
juxtapunere s. f., g.-d. art. juxtapunerii; pl. juxtapuneri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
juxtapunere s. f., g.-d. art. juxtapunerii; pl. juxtapuneri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
juxtapune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juxtapun, 2 sg. juxtapui, 3 sg. juxtapune, perf. s. 1 sg. juxtapusei, 1 pl. juxtapuserăm, m.m.c.p. 1 pl. juxtapuseserăm; conj. prez. 1 sg. să juxtapun, 3 să juxtapună; ger. juxtapunând; part. juxtapus
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
juxtapune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juxtapun, 2 sg. juxtapui, 1 pl. juxtapunem; conj. prez. 3 să juxtapună; ger. juxtapunând; part. juxtapus
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
juxtapune vb. pune
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
juxtapun, -pună 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JUXTAPUNERE s. v. alăturare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JUXTAPUNERE s. (GRAM.) juxtapoziție, parataxă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JUXTAPUNERE s. (GRAM.) parataxă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUXTAPUNE vb. v. alătura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
juxtapune vb. v. ALĂTURA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
juxtapunere, alăturarea a două sunete (sau acorduri*) într-o gamă sau o formațiune sintactică (1) oarecare. J. poate avea loc prin conjuncție* sau prin disjuncție.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
JUXTAPUNERE (PARATAXĂ) s. f. (< juxtapune, după fr. juxtaposer): alăturare a două cuvinte într-o structură compusă, a unei părți de propoziție de elementul regent, a două părți de propoziție în cadrul propoziției, a unei părți de propoziție și a unei propoziții, a două propoziții și a două fraze. Termen folosit în sintagmele compunere prin juxtapunere, coordonare prin juxtapunere și subordonare prin juxtapunere (v.). J. este nemarcată sau marcată cu virgulă, punct și virgulă sau două puncte.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT637) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
juxtapunere, juxtapunerisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a juxtapune și rezultatul ei. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DNsinonime: alăturare juxtapoziție
- 1.1. Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alcătuitoare ale unei propoziții sau fraze, care constă în simpla lor alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; parataxă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DNsinonime: parataxă
-
etimologie:
- juxtapune DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
juxtapune, juxtapunverb
- 1. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DNsinonime: alătura
- 1.1. A (se) îmbina prin juxtapunere. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX
-
etimologie:
- juxta + pune MDA2
- juxtaposer (după pune). DEX '09 MDA2 DEX '98 DN