2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable.

JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable.

justițiabil, ~ă smf, a [At: MAIORESCU, D. I, 351/14 / P: ~ți-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr justiciable] 1-2 (Persoană) care trebuie să răspundă în fața unei instanțe judecătorești.

JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces. Urmăream, în justițiabilii mei, zguduirea sufletească... și făgăduința de îndreptare. GALACTION, O. I 28.

JUSTIȚIÁBIL, -Ă s.m. și f. Cel care apare ca parte într-un proces. [Pron. -ți-a-. / cf. fr. justiciable].

JUSTIȚIÁBIL, -Ă s. m. f. cel care apare ca parte într-un proces. (< fr. justiciable)

JUSTIȚIÁBIL ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care apare într-un proces judiciar, fiind obligată să răspundă în fața instanțelor. /<fr. justiciable

justițiabil a. supus unei juridicțiuni.

* justițiábil, -ă adj. (fr. justiciable, d. justicier, a pedepsi cu o pedeapsă corporală un condamnat; it. giustiziare). Supus uneĭ jurisdicțiunĭ: el e justițiabil de curtea din Galațĭ. Fig. Un autor este justițiabil de critică. Subst. Nu-s justițiabilu tăŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

justițiabilă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. justițiabilei; pl. justițiabile

justițiábilă s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. justițiábilei; pl. justițiábile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: justițiabilă
  • silabație: jus-ti-ți-a-bi-lă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • justițiabilă
  • justițiabila
plural
  • justițiabile
  • justițiabilele
genitiv-dativ singular
  • justițiabile
  • justițiabilei
plural
  • justițiabile
  • justițiabilelor
vocativ singular
  • justițiabilă
  • justițiabilo
plural
  • justițiabilelor
Intrare: justițiabil (adj.)
justițiabil2 (adj.) adjectiv
  • silabație: jus-ti-ți-a-bil info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • justițiabil
  • justițiabilul
  • justițiabilu‑
  • justițiabilă
  • justițiabila
plural
  • justițiabili
  • justițiabilii
  • justițiabile
  • justițiabilele
genitiv-dativ singular
  • justițiabil
  • justițiabilului
  • justițiabile
  • justițiabilei
plural
  • justițiabili
  • justițiabililor
  • justițiabile
  • justițiabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

justițiabil, justițiabilisubstantiv masculin
justițiabil, justițiabilăadjectiv
justițiabilă, justițiabilesubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: parte
    • format_quote Urmăream, în justițiabilii mei, zguduirea sufletească... și făgăduința de îndreptare. GALACTION, O. I 28. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.