3 definiții pentru justițiabil (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
justițiabil, ~ă smf, a [At: MAIORESCU, D. I, 351/14 / P: ~ți-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr justiciable] 1-2 (Persoană) care trebuie să răspundă în fața unei instanțe judecătorești.
justițiabil a. supus unei juridicțiuni.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* justițiábil, -ă adj. (fr. justiciable, d. justicier, a pedepsi cu o pedeapsă corporală un condamnat; it. giustiziare). Supus uneĭ jurisdicțiunĭ: el e justițiabil de curtea din Galațĭ. Fig. Un autor este justițiabil de critică. Subst. Nu-s justițiabilu tăŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: justițiabil (adj.)
justițiabil2 (adj.) adjectiv
- silabație: jus-ti-ți-a-bil
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
justițiabil, justițiabilisubstantiv masculin justițiabil, justițiabilăadjectiv justițiabilă, justițiabilesubstantiv feminin
- 1. (Persoană) care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DNsinonime: parte
- Urmăream, în justițiabilii mei, zguduirea sufletească... și făgăduința de îndreptare. GALACTION, O. I 28. DLRLC
-
etimologie:
- justiciable DEX '09 MDA2 DEX '98 DN