12 definiții pentru justițiabilă
din care- explicative (6)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JUSTIȚIABIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable.
JUSTIȚIABIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
JUSTIȚIABIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces. Urmăream, în justițiabilii mei, zguduirea sufletească... și făgăduința de îndreptare. GALACTION, O. I 28.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUSTIȚIABIL, -Ă s.m. și f. Cel care apare ca parte într-un proces. [Pron. -ți-a-. / cf. fr. justiciable].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUSTIȚIABIL, -Ă s. m. f. cel care apare ca parte într-un proces. (< fr. justiciable)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
JUSTIȚIABIL ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care apare într-un proces judiciar, fiind obligată să răspundă în fața instanțelor. /<fr. justiciable
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
* justițiábil, -ă adj. (fr. justiciable, d. justicier, a pedepsi cu o pedeapsă corporală un condamnat; it. giustiziare). Supus uneĭ jurisdicțiunĭ: el e justițiabil de curtea din Galațĭ. Fig. Un autor este justițiabil de critică. Subst. Nu-s justițiabilu tăŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
justițiabilă (desp. -ți-a-) s. f., g.-d. art. justițiabilei; pl. justițiabile
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
justițiabilă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. justițiabilei; pl. justițiabile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
justițiabilă s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. justițiabilei; pl. justițiabile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
justițiabil.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JUSTIȚIABIL s. v. parte.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
justițiabil s. v. PARTE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: jus-ti-ți-a-bi-lă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
justițiabil, justițiabilisubstantiv masculin justițiabil, justițiabilăadjectiv justițiabilă, justițiabilesubstantiv feminin
- 1. (Persoană) care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DNsinonime: parte
- Urmăream, în justițiabilii mei, zguduirea sufletească... și făgăduința de îndreptare. GALACTION, O. I 28. DLRLC
-
etimologie:
- justiciable DEX '09 MDA2 DEX '98 DN