3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JULÍT, -Ă, juliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit2. – V. juli.

JULÍT, -Ă, juliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit2. – V. juli.

julit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: juli] 1 (D. piele) Rănită ușor Si: zdrelit. 2 (Trs; Ban) Ros în urma frecării. 3 (Reg) Ars.

julit1 sn [At: DEMETRIUS, A. 66 / Pl: ~uri[1] / E: juli] 1-2 Julire (1-2). 3 (Reg) Ardere. corectată

  1. În original, incomplet tipărit: Pl: ~ri LauraGellner

JULÍT, -Ă, juliți, -te, adj. Cu pielea jupuită, zdrelit. A venit cu cotul julit.

julít, -ă adj. Vc. (Doĭna, 2-3, 44). Sărac de tot. V. zgulit.

JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja.

JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja.

juli vtr [At: CANTEMIR, HR. 389/3 / Pzi: ~lesc / E: bg жуля, srb żul(j)iti] 1-2 A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea Si: a (se) zdreli. 3-4 (Ban; Trs) A (se) roade prin frecare Si: a (se) bate. 5-6 (Reg) A (se) arde.

JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. A se răni ușor, jupuindu-și pielea; a se zdreli. V. zgîria. Numa ce s-o julit la un deget. STĂNOIU, C. I. 52. (Cu pronunțare regională) Se giulea de garduri, strănuta, țîfnea, sforăia, necheza, făcea o larmă a dracului. CARAGIALE, S. 42. ◊ Tranz. Mi-am julit genunchii în vișini și-n cireși. STANCU, C. 17.

A JULÍ ~ésc tranz. (pielea, diferite organe) A face să se julească; a zdreli. /<bulg. žulja

A SE JULÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A se răni ușor la suprafață; a se zdreli; a se jupui. /<bulg. žulja

JULI vb. (Mold.) A lua pielea prin rănire ușoară, a zdreli. Pulpile să nu-i julească. CANTEMIR, IST.; cf. CANTEMIR. HR. Etimologie: bg. žulja. Vezi și julire.

julésc v. tr. (bg. žulĭy, julesc; sîrb [z]gúliti, a juli, a răni, a roade, d. žulj, bătătură la picĭor. V. zgulésc). Zgîrîĭ (jărcănesc) pelea cu ceva zgrunțuros, ca scoarța de copac orĭ păretele: mĭ-am julit mînile cărînd lemne. V. refl. M’am julit la mînĭ cărînd lemne. V. zdrelesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

julí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 să juleáscă

julí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 sg. și pl. juleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JULÍT adj. jupuit, zdrelit. (Are degetul ~.)

JULIT s. julire, jupuire, jupuit, zdrelire, zdrelit. (~ unui deget.)

JULIT adj. jupuit, zdrelit. (Are degetul ~.)

JULÍ vb. a (se) jupui, a (se) zdreli, a (se) zgâria, (pop.) a (se) beli, a (se) stropși, (înv. și reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (Și-a ~ pielea de la deget.)

JULI vb. a (se) jupui, a (se) zdreli, a (se) zgîria, (pop.) a (se) beli, a (se) stropși, (înv. și reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (Și-a ~ pielea de la deget.)

arată toate definițiile

Intrare: julit (adj.)
julit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • julit
  • julitul
  • julitu‑
  • juli
  • julita
plural
  • juliți
  • juliții
  • julite
  • julitele
genitiv-dativ singular
  • julit
  • julitului
  • julite
  • julitei
plural
  • juliți
  • juliților
  • julite
  • julitelor
vocativ singular
plural
Intrare: julit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • julit
  • julitul
  • julitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • julit
  • julitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: juli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • juli
  • julire
  • julit
  • julitu‑
  • julind
  • julindu‑
singular plural
  • julește
  • juliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • julesc
(să)
  • julesc
  • juleam
  • julii
  • julisem
a II-a (tu)
  • julești
(să)
  • julești
  • juleai
  • juliși
  • juliseși
a III-a (el, ea)
  • julește
(să)
  • julească
  • julea
  • juli
  • julise
plural I (noi)
  • julim
(să)
  • julim
  • juleam
  • julirăm
  • juliserăm
  • julisem
a II-a (voi)
  • juliți
(să)
  • juliți
  • juleați
  • julirăți
  • juliserăți
  • juliseți
a III-a (ei, ele)
  • julesc
(să)
  • julească
  • juleau
  • juli
  • juliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

julit (adj.)

etimologie:

  • vezi juli
    surse: DEX '09 DEX '98

julit (s.n.)

juli

  • 1. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Numa ce s-o julit la un deget. STĂNOIU, C. I. 52.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Se giulea de garduri, strănuta, țîfnea, sforăia, necheza, făcea o larmă a dracului. CARAGIALE, S. 42.
      surse: DLRLC
    • Mi-am julit genunchii în vișini și-n cireși. STANCU, C. 17.
      surse: DLRLC

etimologie: