JULI, julesc, vb. IV. Refl. A se răni ușor, jupuindu-și pielea; a se zdreli. V. zgîria. Numa ce s-o julit la un deget. STĂNOIU, C. I. 52. (Cu pronunțare regională) Se giulea de garduri, strănuta, țîfnea, sforăia, necheza, făcea o larmă a dracului. CARAGIALE, S. 42. ◊ Tranz. Mi-am julit genunchii în vișini și-n cireși. STANCU, C. 17.