opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JULIRE, juliri, s. f. Acțiunea de a (se) juli și rezultatul ei; zdrelire. – V. juli.

JULIRE, juliri, s. f. Acțiunea de a (se) juli și rezultatul ei; zdrelire. – V. juli.

julire sf [At: CANTEMIR, IST. 31 / Pl: ~ri / E: juli] 1 Rănire ușoară a pielii Si: julit1 (1), zdrelire. 2 Roadere prin frecare Si: julit1 (2). 3 (Reg) Ardere.

JULIRE, juliri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) juli și rezultatul ei.

JULIRE s.f. (Mold.) Luarea pielii, zdrelire. (Fig.) Betejirea și julirea cinstii, a slăvii numelui. CANTEMIR, IST. Etimologie: juli. Vezi și juli.

JULI, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja.

JULI, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja.

juli vtr [At: CANTEMIR, HR. 389/3 / Pzi: ~lesc / E: bg жуля, srb żul(j)iti] 1-2 A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea Si: a (se) zdreli. 3-4 (Ban; Trs) A (se) roade prin frecare Si: a (se) bate. 5-6 (Reg) A (se) arde.

JULI, julesc, vb. IV. Refl. A se răni ușor, jupuindu-și pielea; a se zdreli. V. zgîria. Numa ce s-o julit la un deget. STĂNOIU, C. I. 52. (Cu pronunțare regională) Se giulea de garduri, strănuta, țîfnea, sforăia, necheza, făcea o larmă a dracului. CARAGIALE, S. 42. ◊ Tranz. Mi-am julit genunchii în vișini și-n cireși. STANCU, C. 17.

A JULI ~esc tranz. (pielea, diferite organe) A face să se julească; a zdreli. /<bulg. žulja

A SE JULI mă ~esc intranz. (despre persoane) A se răni ușor la suprafață; a se zdreli; a se jupui. /<bulg. žulja

JULI vb. (Mold.) A lua pielea prin rănire ușoară, a zdreli. Pulpile să nu-i julească. CANTEMIR, IST.; cf. CANTEMIR. HR. Etimologie: bg. žulja. Vezi și julire.

julésc v. tr. (bg. žulĭy, julesc; sîrb [z]gúliti, a juli, a răni, a roade, d. žulj, bătătură la picĭor. V. zgulésc). Zgîrîĭ (jărcănesc) pelea cu ceva zgrunțuros, ca scoarța de copac orĭ păretele: mĭ-am julit mînile cărînd lemne. V. refl. M’am julit la mînĭ cărînd lemne. V. zdrelesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

julire s. f., g.-d. art. julirii; pl. juliri

julire s. f., g.-d. art. julirii; pl. juliri

julire s. f., g.-d. art. julirii; pl. juliri

juli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julesc, 3 sg. julește, imperf. 1 juleam; conj. prez. 1 sg. să julesc, 3 să julească

juli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julesc, imperf. 3 sg. julea; conj. prez. 3 să julească

juli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julesc, imperf. 3 sg. julea; conj. prez. 3 sg. și pl. julească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JULIRE s. julit, jupuire, jupuit, zdrelire, zdrelit. (~ unui deget.)

JULIRE s. julit, jupuire, jupuit, zdrelire, zdrelit. (~ unui deget.)

JULI vb. a (se) jupui, a (se) zdreli, a (se) zgâria, (pop.) a (se) beli, a (se) stropși, (înv. și reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (Și-a ~ pielea de la deget.)

JULI vb. a (se) jupui, a (se) zdreli, a (se) zgîria, (pop.) a (se) beli, a (se) stropși, (înv. și reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (Și-a ~ pielea de la deget.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

juli (julesc, julit), vb. – A răni ușor, a zdreli. – Mr. julesc, julire, megl. dejulés. Sl. *žuliti, cf. sl. sŭžuliti „a tăia”, bg. zŭljă, sb., cr., slov. žuliti (Cihac, II, 161; DAR). – Der. julitură, s. f. (rană ușoară, zdrelitură).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

juli, julesc v. t. a fura.

Intrare: julire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • julire
  • julirea
plural
  • juliri
  • julirile
genitiv-dativ singular
  • juliri
  • julirii
plural
  • juliri
  • julirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: juli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • juli
  • julire
  • julit
  • julitu‑
  • julind
  • julindu‑
 singular plural
  • julește
  • juliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • julesc
 (să)
  • julesc
  • juleam
  • julii
  • julisem
a II-a (tu)
  • julești
 (să)
  • julești
  • juleai
  • juliși
  • juliseși
a III-a (el, ea)
  • julește
 (să)
  • julească
  • julea
  • juli
  • julise
plural I (noi)
  • julim
 (să)
  • julim
  • juleam
  • julirăm
  • juliserăm
  • julisem
a II-a (voi)
  • juliți
 (să)
  • juliți
  • juleați
  • julirăți
  • juliserăți
  • juliseți
a III-a (ei, ele)
  • julesc
 (să)
  • julească
  • juleau
  • juliră
  • juliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

julire, julirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi juli DEX '09 MDA2 DEX '98

juli, julescverb

  • 1. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: zdreli
    • format_quote Numa ce s-o julit la un deget. STĂNOIU, C. I. 52. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Se giulea de garduri, strănuta, țîfnea, sforăia, necheza, făcea o larmă a dracului. CARAGIALE, S. 42. DLRLC
    • format_quote Mi-am julit genunchii în vișini și-n cireși. STANCU, C. 17. DLRLC
  • 2. regional A (se) roade prin frecare; a (se) bate. MDA2
    sinonime: bate
  • 3. regional A (se) arde. MDA2
    sinonime: arde
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.