18 definiții pentru joardă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JOÁRDĂ, joarde, s. f. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă; vargă, jordie. 2. (La pl.; reg.) Bețele vârâte între firele natrei la războiul de țesut. – Din magh. zsorda. Cf. sl. žrŭdĩ.

JOÁRDĂ, joarde, s. f. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă; vargă, jordie. 2. (La pl.; reg.) Bețele vârâte între firele natrei la războiul de țesut. – Din magh. zsorda. Cf. sl. žrŭdĩ.

joardă sf [At: LEX. MARS. 251 / V: jărdie, jărghie, jerdie, jerghie, jor~, jordie / Pl: ~de, jorzi / E: mg zsorda] 1 Nuia lungă, flexibilă și subțire Si: vargă. 2 (Reg) Vărguță cu care se bat copiii. 3 (Reg) Ciomag. 4 (Reg) Nuia groasă pentru gard. 5 (Reg) Creangă stufoasă. 6 (Reg) Prăjină lungă. 7 (Reg) Nuia pentru bătutul covoarelor. 8 (Reg; dep; îf jordă) Fată înaltă și slabă. 9 (Reg, îe) A măsura pe cineva cu ~da A bate. 10 (Spc; lpl) Bețe introduse în firele natrei la războiul de țesut Si: fuscei, vergele.

JOÁRDĂ, joarde, s. f. Nuia lungă, subțire și flexibilă; vargă. Ponici, asudat de fericire, mînuia de zor pe spinarea unor murgi scunzi, costelivi și deșălați, o joardă groasă de salcîm. GALAN, B. I 186. A asmuțit cîinele și a dat cu o joardă după voi. PAS, Z. I 233.

JOÁRDĂ ~e f. 1) Ramură lungă, subțire și flexibilă, curățată de ramificații și de frunze; nuia; vargă. 2) reg. la pl. Bețe care se vâră între firele natrei la războiul de țesut. /<sl. žrudi

joardă f. Mold. 1. nuia: acuși vă ard câteva jordii CR.; 2. pl. bețele vârîte între firele natrei. [Slav. JRŬDĬ].

jérdie și jórdie f. și joárdă f., pl. e (rus. žerdĭ, d. vsl. zrŭdĭ). Prăjină supțire, păleață, beldie, nuĭa maĭ lungă. – În est. pop. jărdie. În Olt. joardă (NPl. Ceaur, 142) și jurdeá, pl. e (bg. dial. žordi, žoardi = žrŭda, žráda, žerda). V. dîrjală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

joárdă (nuia) s. f., g.-d. art. joárdei; pl. joárde

joárdă s. f., g.- d. art. joárdei; pl. joárde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JOÁRDĂ s. v. fuscel, nuia, vargă, vergea.

JOÁRDĂ s. jordie, vargă, (pop.) strămurare, strămurariță, (reg.) japă, (înv.) strămur. (~ pentru mânat vitele.)

joardă s. v. FUSCEL. NUIA. VARGĂ. VERGEA.

JOARDĂ s. jordie, vargă, (pop.) strămurare, strămurariță, (reg.) japă, (înv.) strămur. (~ pentru mînat vitele.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

joárdă (joárde), s. f. – Nuia lungă, vargă, băț. – Var. jordie, jorghie, jerghie. Sl. žrŭdĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 156; Conev 65) în parte prin intermediul mag. zsorda (DAR; Gáldi, Dict., 179), cf. rus. žerdĭ (Vasmer, I, 419).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

joárdă, joarde, (jordă), s.f. – (reg.) Nuia lungă, flexibilă: „Lelea lungă cât o joardă, / Bună îi de ciuhă-n holdă” (Memoria, 2004-bis: 1302). – Din magh. zsorda, cf. sl. žrudi (Galdi, DA, cf. DER; DEX, MDA); din sl. žrudi (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER); din rus. žerdi < sl. žrudi (Vasmer, cf. DER; Scriban).

joárdă, -e, (jordă), s.f. – Nuia lungă, flexibilă: „Lelea lungă cât o joardă, / Bună îi de ciuhă-n holdă” (Memoria 2004-bis: 1302). – Din sl. žrudi, prin intermediul magh. zsorda (DER, DEX).

Intrare: joardă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • joardă
  • joarda
plural
  • joarde
  • joardele
genitiv-dativ singular
  • joarde
  • joardei
plural
  • joarde
  • joardelor
vocativ singular
plural

joardă

etimologie: