14 definiții pentru jivină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jivi sf [At: COD. VOR. 97 / V: jâv~, joav~, juv~ / Pl: ~ne, ~ni / E: bg живина] 1 (Iuz) Ființă. 2 Animal sălbatic Si: dihanie, fiară, jiganie (5), jigăranie (5), (iuz) jivinie. 3 Jiganie (2). 4 (Înv; dep) Om de altă nație Si: străin.

JIVÍNĂ, jivine, s. f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. [Pl. și: jivini] – Din bg. živina.

JIVÍNĂ, jivine (jivini), s. f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. – Din bg. živina.

JIVÍNĂ, jivine, s. f. Animal sălbatic; fiară, lighioană, dihanie. Jivinele rătăceau pe întinderea dreaptă, amestecîndu-și scîncetele și schiaunele cu glasurile vîntului. SADOVEANU, M. C. 20. E groaznic de a vedea cum aceste jivine se răped. ODOBESCU, S. III 16. Acolo se adună la strîmtele potici, Pîndind, ca vînătorii, mișcările jivinei. ALECSANDRI, P. III 204. – Pl. și: jivini (TULBURE, V. R. 29, CREANGĂ, P. 31).

JIVÍNĂ ~e f. pop. Animal sălbatic (fioros); dihanie; jiganie; jigodie; lighioană. [G.-D. jivinei] /<bulg. živina

jivină f. 1. orice animal sălbatic: om, șerpe, în sfârșit orice altă jivină CR.; 2. Tr. păsări de curte. [Serb. JIVINA, animal, pasăre de curte; lit. viețuitoare].

jivínă f., pl. e și ĭ (bg. sîrb. živina, animal orĭ pasăre domestică; ceh. živina, aliment, pol. žyvina, vietate, d. vsl. živŭ, viŭ, životŭ, vĭață, animal, feară, životinu, animal, d. žiti-živon, a paște, a trăi. V. jitar, juvelnic). Animal, monstruos orĭ rar, maĭ ales reptil saŭ insect (jiganie, dihanie). – În Mold. sud și juvínă: lăcustă orĭ altă juvină (VR. 1911, 11, 244), în Ban. joávină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jivínă s. f., g.-d. art. jivínei; pl. jivíne

jivínă s. f., g.-d. art. jivínei; pl. jivíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JIVI s. bestie, dihanie, fiară, lighioană, sălbăticiune, (pop.) gadină, jiganie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilv. și Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitură. (În pădure trăiesc multe ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jivínă (jivíne), s. f. – Lighioană, animal. – Var. juvină, jivenie, juvenie. Sl. (bg., sb., cr., slov.) živina, pol. žywina, din sl. živŭ „viu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Tiktin; Conev 51). Din același etimon sl. provin juveturi, s. f. pl. (păsări de curte), în loc de *jiveturi; juvete, s. m. (pește de mărime mijlocie), în loc de *jivete, cu suf. -ete; juvac, s. n. (năvod); juvelnic, s. n. (năvod), în loc de *jivelnic, din bg. živĕlnik (Candrea, GS, VI, 324; Conev 74).

Intrare: jivină
jivină1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jivi
  • jivina
plural
  • jivine
  • jivinele
genitiv-dativ singular
  • jivine
  • jivinei
plural
  • jivine
  • jivinelor
vocativ singular
plural
jivină2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jivi
  • jivina
plural
  • jivini
  • jivinile
genitiv-dativ singular
  • jivini
  • jivinii
plural
  • jivini
  • jivinilor
vocativ singular
plural

jivină

  • 1. Animal sălbatic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dihanie fiară jiganie jigodie lighioană 3 exemple
    exemple
    • Jivinele rătăceau pe întinderea dreaptă, amestecîndu-și scîncetele și schiaunele cu glasurile vîntului. SADOVEANU, M. C. 20.
      surse: DLRLC
    • E groaznic de a vedea cum aceste jivine se răped. ODOBESCU, S. III 16.
      surse: DLRLC
    • Acolo se adună la strîmtele potici, Pîndind, ca vînătorii, mișcările jivinei. ALECSANDRI, P. III 204.
      surse: DLRLC

etimologie: