21 de definiții pentru jitnicer jicnicer jignicer (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

jitnicer sm [At: LET. I, 344/24 / V: jâcn~, jicn~, jign~, (rar) ~ițar, ~ițariu / Pl: ~i / E: jitniță + -ar] (Înv; în Evul Mediu; în Principatele Române) 1-2 (Funcție de) dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale curții domnești. 3 Persoană care avea funcția de jitnicer (1).

JITNICÉR, jitniceri, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale Curții domnești. [Var.: jicnicér, jignicér s. m.] – Jitniță + suf. -ar.

JITNICÉR, jitniceri, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale curții domnești. [Var.: jicnicér, jignicér s. m.] – Jitniță + suf. -ar.

JITNICÉR, jitniceri, s. m. (Învechit; în țările romîne) Dregător care avea grijă de magaziile cu grîne ale curții domnești. Vasile Ghenea, mare vistiernic, și Georgie Bogdan, mare jitnicer, fuseseră... închiși. SADOVEANU, Z. C. 143. Ștefan și boierii se reped la zidul care înconjoară ograda, afară de... stolnicul Drăgan și jitnicerul Stavăr. DELAVRANCEA, A. 30. – Variante: jicnicér (NEGRUZZI, S. I 301), jignicér (ALECSANDRI, T. 1112) s. m.

jitnicér s. m., pl. jitnicéri

jitnicér s. m., pl. jitnicéri

JITNICÉR ~i m. înv. Boier de la curtea domnească care avea în grijă jitnițele. /jitniță + suf. ~ar

jitnicér m. (d. jitniță). Vechĭ. Boĭer maĭ mare peste hambarele domnuluĭ saŭ ale stăpîniriĭ: marele jitnicer, al doilea jitnicer. V. humelnic.

JICNICÉR s. m. v. jitnicer.

JIGNICÉR s. m. v. jitnicer.

JICNICÉR s. m. v. jitnicer.

JIGNICÉR s. m. v. jitnicer.

JIGNICÉR s. (IST.) clucer de arie.

jignicer m.1. od. marele magaziner care strângea grâne pentru Curtea domnească și pentru cetățile turcești mărginașe; 2. rang da boierie. [Slav. JITNIČARŬ, intendent al grânarului].

arată toate definițiile

Intrare: jitnicer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jitnicer jitnicerul
plural jitniceri jitnicerii
genitiv-dativ singular jitnicer jitnicerului
plural jitniceri jitnicerilor
vocativ singular jitnicerule, jitnicere
plural jitnicerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jicnicer jicnicerul
plural jicniceri jicnicerii
genitiv-dativ singular jicnicer jicnicerului
plural jicniceri jicnicerilor
vocativ singular jicnicerule, jicnicere
plural jicnicerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jignicer jignicerul
plural jigniceri jignicerii
genitiv-dativ singular jignicer jignicerului
plural jigniceri jignicerilor
vocativ singular jignicerule, jignicere
plural jignicerilor

jitnicer jicnicer jignicer

  • 1. în Evul Mediu (În Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale Curții domnești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • diferențiere Boier de la curtea domnească care avea în grijă jitnițele.
    surse: NODEX 2 exemple
    exemple
    • Vasile Ghenea, mare vistiernic, și Georgie Bogdan, mare jitnicer, fuseseră... închiși. SADOVEANU, Z. C. 143.
      surse: DLRLC
    • Ștefan și boierii se reped la zidul care înconjoară ograda, afară de... stolnicul Drăgan și jitnicerul Stavăr. DELAVRANCEA, A. 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Jitniță + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98