10 definiții pentru jintuială jintă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JINTUIÁLĂ, jintuieli, s. f. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș; zer rămas de la urdă; jintuit1. [Pr.: -tu-ia-] – Jintui + suf. -eală.

JINTUIÁLĂ, jintuieli, s. f. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș; zer rămas de la urdă; jintuit1. [Pr.: -tu-ia-] – Jintui + suf. -eală.

jintuia sf [At: LB / V: giun~, jân~ / Pl: ~ieli / E: jintui + -eală] (Reg) 1 Jintuire (1). 2 (Ccr) Zer gras stors din caș Si: jintă (2). 3 Zer acru Si: jintă (3). 4 Zer rămas după ce a fost preparată urda Si: jintă (4). 5 Zer care se găsește sub spuma din care se face cașul Si: jintă (5).

JINTUIÁLĂ, jintuieli, s. f. Jintuire; (concretizat) zer gras stors din caș; zer rămas de la urdă.

JINTUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A JINTUI. 2) Zer stors din caș lăsat să se acrească, folosit la prepararea unor bucate. /a jintui + suf. ~eală

jintuĭálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a jintui. Un fel de smîntînă ca un zer gros acru care rămîne la urdă (Trans. Vicĭu) orĭ de la cașu moale scos din zară. – Se numește și jintă (Vs.), jintuit (est) și janț (vest). V. cocîrță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jintuiálă (zer) s. f., g.-d. art. jintuiélii; pl. jintuiéli

jintuiálă s. f., g.-d. art. jintuiélii; pl. jintuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JINTUIÁLĂ s. 1. v. jintuire. 2. v. jintuit.

JINTUIA s. 1. jintuire, jintuit. (~ cașului.) 2. (concr.) janț, jintuit. (~ a cașului.)

Intrare: jintuială
jintuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jintuia
  • jintuiala
plural
  • jintuieli
  • jintuielile
genitiv-dativ singular
  • jintuieli
  • jintuielii
plural
  • jintuieli
  • jintuielilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jintă
  • jinta
plural
  • jinte
  • jintele
genitiv-dativ singular
  • jinte
  • jintei
plural
  • jinte
  • jintelor
vocativ singular
plural

jintuială jintă

etimologie:

  • Jintui + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX