jintuit¹ sn [At: DA / V: jan~, jân~, jen~, jențuit / Pl: ~uri / E: jintui] (Reg) 1-10 Jintuire (1-10). 11 (Ccr) Zer gras, foarte alb, rezultat din a doua frământare și stoarcere a cașului. 12 Lapte rămas după stoarcerea zerului din caș. 13 Lichid gros, scurs din cașul dulce frământat. 14 Esență groasă a laptelui din care se scoate untul. 15 Zeamă dulce care rămâne după ce se face cașul.

JINTUIT n. Zer obținut din a doua stoarcere a cașului, din care se prepară urdă. /v. a jintui

jintuit n. scursură grasă din cașul dulce frământat.

jintuít n., pl. urĭ. Est. Jintuĭală.

jantuit¹ sn vz jintuit¹

jântuit¹ sn vz jintuit^1[1] corectat(ă)

jentuit¹ sn vz jintuit¹

jențuit sn vz jintuit¹

JINTUIÎT¹ s. n. Jintuială.

jintuĭálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a jintui. Un fel de smîntînă ca un zer gros acru care rămîne la urdă (Trans. Vicĭu) orĭ de la cașu moale scos din zară. – Se numește și jintă (Vs.), jintuit (est) și janț (vest). V. cocîrță.

jintuit s. n.

jintuit s. n.

jintuit s. n.

jintuială (zer) s. f., g.-d. art. jintuielii; pl. jintuieli

JINTUIT s. 1. v. jintuire. 2. (concr.) janț, jintuială. (~ al cașului.)

JINTUIT s. 1. jintuială, jintuire. (Se ocupă cu ~ cașului.) 2. (concr.) janț, jintuială. (~ al cașului.)

jintuit s.n. (pop.) 1. storsul coșului de zer prin frământare. 2. amestecarea unui lichid dintr-un vas prin clătinare. 3. (fig.) bătaie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva. 5. scursură grasă din cașul dulce frământat.