7 definiții pentru jinduitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.

JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.

jinduitor, ~oare a [At: PISCUPESCU, O. 126 / V: (reg) jân~ / Pl: ~i, ~oare / E: jindui + -tor] 1-3 Care jinduiește (1-3).

JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; doritor, poftitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre

jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JINDUITÓR adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, râvnitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de o viață mai bună.)

JINDUITOR adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, rîvnitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzații tari.)

Intrare: jinduitor
jinduitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jinduitor
  • jinduitorul
  • jinduitoru‑
  • jinduitoare
  • jinduitoarea
plural
  • jinduitori
  • jinduitorii
  • jinduitoare
  • jinduitoarele
genitiv-dativ singular
  • jinduitor
  • jinduitorului
  • jinduitoare
  • jinduitoarei
plural
  • jinduitori
  • jinduitorilor
  • jinduitoare
  • jinduitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jinduitor

etimologie:

  • Jindui + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98