opțiuni

2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

jimba [At: LB / V: (reg) jâm~ / Pzi: ~bez, jâmb / E: jimb] (Pop) 1-2 vtr (D. lucruri) A (se) strâmba. 3-4 vtr (D. lucruri) A (se) curba. 5-6 vtr (Pex) A (se) deforma. 7-8 vtr (D. oameni) A(-și) strâmba gura Si: a (se) rânji, a (se) schimonosi. 9 vr (D. copii; îe) A se ~ la cineva A se scoate limba și a se schimonosi la cineva. 10 vr A rânji cu ură, cu dușmănie la cineva. 11 vi (Prin apropiere de a zâmbi) A zâmbi silit. 12 vi A râde fără rost. 13 vr (Fig, d. suprafața unei ape) A se încreți. 14 vr (Pex; d. ape) A se tulbura. 15 vi (Înv; d. dinți) A cădea.

JIMBÁ, jimbez, vb. I. Refl. (Regional) A se strîmba arătîndu-și dinții, a rînji (cu ură, cu dușmănie). Unii, de prin căruțe, se jimbau uitîndu-se chiorîș la convoiul de muncitori. VORNIC, P. 213. Stoica și ceilalți au părut că n-aud asemenea poruncă și nu s-au supus. S-au jimbat la el, pieziș. SADOVEANU, M. C. 200. ◊ Tranz. Țărănci știrbe îl priveau jimbîndu-și gurile printre degete. CAMILAR, N. II 318. ♦ Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. Mie nu-mi place cînd văd că se jimbează așa apa. SADOVEANU, N. F. 100.

A SE JIMBÁ mă ~éz intranz. pop. (despre persoane) A-și strâmba gura, arătând dinții și râzând într-un fel nefiresc; a rânji. /Din jimbat

A JIMBÁ ~éz tranz. pop. A face să se jimbeze. /Din jimbat corectată

jâmb, ~ă a vz jimb

jimb, jimbă [At: LB / V: (reg) jâmb / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Trs; Mol) 1-2 a, av (Care este) strâmb. 3 a (D. persoane) Cu gura strâmbă. 4 a Știrb. 5 sm (Mtp; îs) ~ă-lemne Strâmbă-lemne.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbá vb., ind. prez. 3 sg. jimbeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JIMBÁ vb. v. rânji, strâmba.

jimba vb. v. RÎNJI. STRÎMBA.

JIMB adj. v. strâmb, știrb.

jimb adj. v. STRÎMB. ȘTIRB.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

JIMBÁ2, jimbéz, vb. I. (Var.) A zâmba. (cf. zâmba)

JIMB, -Ă, jimbi, -e, adj. Știrb. (deverbal, deriv. regr. din jimba sau dir. din sl. ząbu; cf. alb. dhëmbo)

Intrare: jimba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jimba
  • jimbare
  • jimbat
  • jimbatu‑
  • jimbând
  • jimbându‑
 singular plural
  • jimbează
  • jimbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jimbez
 (să)
  • jimbez
  • jimbam
  • jimbai
  • jimbasem
a II-a (tu)
  • jimbezi
 (să)
  • jimbezi
  • jimbai
  • jimbași
  • jimbaseși
a III-a (el, ea)
  • jimbează
 (să)
  • jimbeze
  • jimba
  • jimbă
  • jimbase
plural I (noi)
  • jimbăm
 (să)
  • jimbăm
  • jimbam
  • jimbarăm
  • jimbaserăm
  • jimbasem
a II-a (voi)
  • jimbați
 (să)
  • jimbați
  • jimbați
  • jimbarăți
  • jimbaserăți
  • jimbaseți
a III-a (ei, ele)
  • jimbează
 (să)
  • jimbeze
  • jimbau
  • jimbară
  • jimbaseră
Intrare: jimb
jimb adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jimb
  • jimbul
  • jimbu‑
  • jimbă
  • jimba
plural
  • jimbi
  • jimbii
  • jimbe
  • jimbele
genitiv-dativ singular
  • jimb
  • jimbului
  • jimbe
  • jimbei
plural
  • jimbi
  • jimbilor
  • jimbe
  • jimbelor
vocativ singular — —
plural — —
jâmb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jimba

  • 1. regional tranzitiv reflexiv (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: rânji strâmba 3 exemple
    exemple
    • Unii, de prin căruțe, se jimbau uitîndu-se chiorîș la convoiul de muncitori. VORNIC, P. 213.
      surse: DLRLC
    • Stoica și ceilalți au părut că n-aud asemenea poruncă și nu s-au supus. S-au jimbat la el, pieziș. SADOVEANU, M. C. 200.
      surse: DLRLC
    • Țărănci știrbe îl priveau jimbîndu-și gurile printre degete. CAMILAR, N. II 318.
      surse: DLRLC
  • 2. regional reflexiv figurat (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mie nu-mi place cînd văd că se jimbează așa apa. SADOVEANU, N. F. 100.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • învechit jimb („strâmb la gură”, etimologie necunoscută).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • jimbat
    surse: NODEX