opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

jimba [At: LB / V: (reg) jâm~ / Pzi: ~bez, jâmb / E: jimb] (Pop) 1-2 vtr (D. lucruri) A (se) strâmba. 3-4 vtr (D. lucruri) A (se) curba. 5-6 vtr (Pex) A (se) deforma. 7-8 vtr (D. oameni) A(-și) strâmba gura Si: a (se) rânji, a (se) schimonosi. 9 vr (D. copii; îe) A se ~ la cineva A se scoate limba și a se schimonosi la cineva. 10 vr A rânji cu ură, cu dușmănie la cineva. 11 vi (Prin apropiere de a zâmbi) A zâmbi silit. 12 vi A râde fără rost. 13 vr (Fig, d. suprafața unei ape) A se încreți. 14 vr (Pex; d. ape) A se tulbura. 15 vi (Înv; d. dinți) A cădea.

JIMBÁ, jimbez, vb. I. Refl. (Regional) A se strîmba arătîndu-și dinții, a rînji (cu ură, cu dușmănie). Unii, de prin căruțe, se jimbau uitîndu-se chiorîș la convoiul de muncitori. VORNIC, P. 213. Stoica și ceilalți au părut că n-aud asemenea poruncă și nu s-au supus. S-au jimbat la el, pieziș. SADOVEANU, M. C. 200. ◊ Tranz. Țărănci știrbe îl priveau jimbîndu-și gurile printre degete. CAMILAR, N. II 318. ♦ Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. Mie nu-mi place cînd văd că se jimbează așa apa. SADOVEANU, N. F. 100.

A JIMBÁ ~éz tranz. pop. A face să se jimbeze. /Din jimbat corectată

A SE JIMBÁ mă ~éz intranz. pop. (despre persoane) A-și strâmba gura, arătând dinții și râzând într-un fel nefiresc; a rânji. /Din jimbat

jâmb, ~ă a vz jimb

jâmba v vz jimba

jimb, jimbă [At: LB / V: (reg) jâmb / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Trs; Mol) 1-2 a, av (Care este) strâmb. 3 a (D. persoane) Cu gura strâmbă. 4 a Știrb. 5 sm (Mtp; îs) ~ă-lemne Strâmbă-lemne.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jimba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbează

jimbá vb., ind. prez. 3 sg. jimbeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JIMBÁ vb. v. rânji, strâmba.

jimba vb. v. RÎNJI. STRÎMBA.

JIMB adj. v. strâmb, știrb.

jimb adj. v. STRÎMB. ȘTIRB.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

JIMBÁ2, jimbéz, vb. I. (Var.) A zâmba. (cf. zâmba)

JIMB, -Ă, jimbi, -e, adj. Știrb. (deverbal, deriv. regr. din jimba sau dir. din sl. ząbu; cf. alb. dhëmbo)

Intrare: jimba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jimba
  • jimbare
  • jimbat
  • jimbatu‑
  • jimbând
  • jimbându‑
 singular plural
  • jimbează
  • jimbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jimbez
 (să)
  • jimbez
  • jimbam
  • jimbai
  • jimbasem
a II-a (tu)
  • jimbezi
 (să)
  • jimbezi
  • jimbai
  • jimbași
  • jimbaseși
a III-a (el, ea)
  • jimbează
 (să)
  • jimbeze
  • jimba
  • jimbă
  • jimbase
plural I (noi)
  • jimbăm
 (să)
  • jimbăm
  • jimbam
  • jimbarăm
  • jimbaserăm
  • jimbasem
a II-a (voi)
  • jimbați
 (să)
  • jimbați
  • jimbați
  • jimbarăți
  • jimbaserăți
  • jimbaseți
a III-a (ei, ele)
  • jimbează
 (să)
  • jimbeze
  • jimbau
  • jimbară
  • jimbaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jâmba
  • jâmbare
  • jâmbat
  • jâmbatu‑
  • jâmbând
  • jâmbându‑
 singular plural
  • jâmbează
  • jâmbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jâmbez
 (să)
  • jâmbez
  • jâmbam
  • jâmbai
  • jâmbasem
a II-a (tu)
  • jâmbezi
 (să)
  • jâmbezi
  • jâmbai
  • jâmbași
  • jâmbaseși
a III-a (el, ea)
  • jâmbează
 (să)
  • jâmbeze
  • jâmba
  • jâmbă
  • jâmbase
plural I (noi)
  • jâmbăm
 (să)
  • jâmbăm
  • jâmbam
  • jâmbarăm
  • jâmbaserăm
  • jâmbasem
a II-a (voi)
  • jâmbați
 (să)
  • jâmbați
  • jâmbați
  • jâmbarăți
  • jâmbaserăți
  • jâmbaseți
a III-a (ei, ele)
  • jâmbează
 (să)
  • jâmbeze
  • jâmbau
  • jâmbară
  • jâmbaseră
Intrare: jimb
jimb adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jimb
  • jimbul
  • jimbu‑
  • jimbă
  • jimba
plural
  • jimbi
  • jimbii
  • jimbe
  • jimbele
genitiv-dativ singular
  • jimb
  • jimbului
  • jimbe
  • jimbei
plural
  • jimbi
  • jimbilor
  • jimbe
  • jimbelor
vocativ singular — —
plural — —
jâmb adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jâmb
  • jâmbul
  • jâmbă
  • jâmba
plural
  • jâmbi
  • jâmbii
  • jâmbe
  • jâmbele
genitiv-dativ singular
  • jâmb
  • jâmbului
  • jâmbe
  • jâmbei
plural
  • jâmbi
  • jâmbilor
  • jâmbe
  • jâmbelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jimba, jimbezverb

popular
  • 1. regional tranzitiv reflexiv (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: rânji schimonosi strâmba
    • format_quote Unii, de prin căruțe, se jimbau uitîndu-se chiorîș la convoiul de muncitori. VORNIC, P. 213. DLRLC
    • format_quote Stoica și ceilalți au părut că n-aud asemenea poruncă și nu s-au supus. S-au jimbat la el, pieziș. SADOVEANU, M. C. 200. DLRLC
    • format_quote Țărănci știrbe îl priveau jimbîndu-și gurile printre degete. CAMILAR, N. II 318. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A rânji cu ură, cu dușmănie la cineva. MDA2
    • 1.2. intranzitiv (Prin apropiere de a zâmbi) A zâmbi silit. MDA2
    • 1.3. intranzitiv A râde fără rost. MDA2
    • chat_bubble reflexiv (Despre copii) A se jimba la cineva = a scoate limba și a se schimonosi la cineva. MDA2
  • 2. tranzitiv reflexiv (Despre lucruri) A (se) strâmba. MDA2
    sinonime: strâmba
  • 3. tranzitiv reflexiv (Despre lucruri) A (se) curba. MDA2
    sinonime: curba
  • 4. regional reflexiv figurat (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mie nu-mi place cînd văd că se jimbează așa apa. SADOVEANU, N. F. 100. DLRLC
  • 5. intranzitiv învechit Despre dinți: cădea. MDA2
    sinonime: cădea
etimologie:
  • învechit jimb („strâmb la gură”, etimologie necunoscută). DEX '09 MDA2 DEX '98
  • jimbat NODEX

jimb, jimbăadjectiv

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.