24 de definiții pentru jilț jeț jelț jâlț (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz.

JILȚ, jilțuri, s. n. Jeț. Mama e adîncită într-un jilț. CAMIL PETRESCU, T. II 38. Aștept din cer să vie O zînă drăgălașă cu glasul aurit Pe jilțu-mi lîngă masă. ALECSANDRI, P. III 4. Se puse pe un jilț, unde șezu absorbită în gînduri. NEGRUZZI, S. I 27. – Variantă: jîlț (C. PETRESCU, Î. I 12, CREANGĂ, A. 164) s. n.

JILȚ ~uri n. Scaun cu spătar înalt (și cu brațe); jeț. /<germ. Sitz, săs. Sätz

JEȚ, jețuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jilț s. n.] – Din germ. Sitz.

JEȚ, jețuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe (de obicei de lemn). V. fotoliu. Într-un jeț Am ațipit vreo cîteva clipite. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20. Ședea mereu în jețul ce-i dăruise de ziua lui ginere-său. SLAVICI, N. I 207. Se dusese să ia în posesiune jețul lui din cancelaria poliției. CARAGIALE, M. 281. Arald cu moartea-n suflet, a gîndurilor pradă, Pe jeț tăcut se lasă. EMINESCU, O. I 94.

JEȚ ~uri n. Scaun cu spătar înalt (și cu brațe) jilț. /<germ. Sitz, săs. Sätz

jâlț n. Mold. jeț: v’așezați pe jâlțuri ca sfetnicii înțelepți AL. [V. jeț (cu l intercalat)].

jeț n. fotoliu: craiul rezemat în jeț cu spată EM. [Sas SÄTZ = germ. SITZ].

jeț n., pl. urĭ (sas. sätz, germ. sitz, loc de ședere, sessel, scaun). Vechĭ. Fotoliŭ. – Și jelț și jilț (care poate veni d. ceh. židlice, scaun, orĭ dintr’o formă maĭ veche germanică).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jilț s. n., pl. jílțuri

jeț/jilț s. n., pl. jéțuri / jílțuri

arată toate definițiile

Intrare: jilț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ji
  • jilțul
  • jilțu‑
plural
  • jilțuri
  • jilțurile
genitiv-dativ singular
  • ji
  • jilțului
plural
  • jilțuri
  • jilțurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeț
  • jețul
  • jețu‑
plural
  • jețuri
  • jețurile
genitiv-dativ singular
  • jeț
  • jețului
plural
  • jețuri
  • jețurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • je
  • jelțul
  • jelțu‑
plural
  • jelțuri
  • jelțurile
genitiv-dativ singular
  • je
  • jelțului
plural
  • jelțuri
  • jelțurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jâ
  • jâlțul
  • jâlțu‑
plural
  • jâlțuri
  • jâlțurile
genitiv-dativ singular
  • jâ
  • jâlțului
plural
  • jâlțuri
  • jâlțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jilț jeț jelț jâlț

  • 1. Scaun înalt cu spetează și brațe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: fotoliu șezău diminutive: jelțurel 7 exemple
    exemple
    • Într-un jeț Am ațipit vreo cîteva clipite. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20.
      surse: DLRLC
    • Ședea mereu în jețul ce-i dăruise de ziua lui ginere-său. SLAVICI, N. I 207.
      surse: DLRLC
    • Se dusese să ia în posesiune jețul lui din cancelaria poliției. CARAGIALE, M. 281.
      surse: DLRLC
    • Arald cu moartea-n suflet, a gîndurilor pradă, Pe jeț tăcut se lasă. EMINESCU, O. I 94.
      surse: DLRLC
    • Mama e adîncită într-un jilț. CAMIL PETRESCU, T. II 38.
      surse: DLRLC
    • Aștept din cer să vie O zînă drăgălașă cu glasul aurit Pe jilțu-mi lîngă masă. ALECSANDRI, P. III 4.
      surse: DLRLC
    • Se puse pe un jilț, unde șezu absorbită în gînduri. NEGRUZZI, S. I 27.
      surse: DLRLC

etimologie: