2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JILĂVÍRE, jilăviri, s. f. Acțiunea de a (se) jilăvi.V. jilăvi.

JILĂVÍRE, jilăviri, s. f. Acțiunea de a (se) jilăvi.V. jilăvi.

jilăvire sf [At I. IONESCU, C. 114 / V: ~lov~, (reg) jelăhi~ / Pl: ~ri / E: jilăvi] 1 Umezire. 2 Igrasie.

JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

jilăvi [At: I. IONESCU, C. 113/2 / V: ~lovi, (reg) jelăhi / Pzi: ~vesc / E: jilav] 1-2 vtr (D. perete) A (se) umezi. 3 vr (Pex; d. un perete) A prinde igrasie. 4 vi (D. pământ) A se umezi.

JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Refl. A deveni jilav, a se umezi. Pămîntul s-a jilăvit.

A JILĂVÍ ~ésc tranz. A face să se jilăvească; a umezi. /Din jilav

A SE JILĂVÍ se ~éște intranz. A deveni jilav; a se îmbiba ușor cu un lichid; a se umezi. /Din jilav

jilăvì v. 1. a uda rufele (înainte de a le călca); 2. a se face umed.

jilăvésc v. tr. Fac jilav. V. refl. Mă fac jilav: sarea s’a jilăvit din pricina umezeliĭ din aer.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jilăvíre s. f., g.-d. art. jilăvírii; pl. jilăvíri

jilăvíre s. f., g.-d. art. jilăvírii; pl. jilăvíri

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. jilăveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JILĂVÍ vb. a (se) umezi, (pop.) a (se) reveni. (Pământul s-a ~.)

JILĂVI vb. a (se) umezi, (pop.) a (se) reveni. (Pămîntul s-a ~.)

Intrare: jilăvire
jilăvire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jilăvire
  • jilăvirea
plural
  • jilăviri
  • jilăvirile
genitiv-dativ singular
  • jilăviri
  • jilăvirii
plural
  • jilăviri
  • jilăvirilor
vocativ singular
plural
Intrare: jilăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jilăvi
  • jilăvire
  • jilăvit
  • jilăvitu‑
  • jilăvind
  • jilăvindu‑
singular plural
  • jilăvește
  • jilăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jilăvesc
(să)
  • jilăvesc
  • jilăveam
  • jilăvii
  • jilăvisem
a II-a (tu)
  • jilăvești
(să)
  • jilăvești
  • jilăveai
  • jilăviși
  • jilăviseși
a III-a (el, ea)
  • jilăvește
(să)
  • jilăvească
  • jilăvea
  • jilăvi
  • jilăvise
plural I (noi)
  • jilăvim
(să)
  • jilăvim
  • jilăveam
  • jilăvirăm
  • jilăviserăm
  • jilăvisem
a II-a (voi)
  • jilăviți
(să)
  • jilăviți
  • jilăveați
  • jilăvirăți
  • jilăviserăți
  • jilăviseți
a III-a (ei, ele)
  • jilăvesc
(să)
  • jilăvească
  • jilăveau
  • jilăvi
  • jilăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jilăvire

  • 1. Acțiunea de a (se) jilăvi.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi jilăvi
    surse: DEX '09 DEX '98

jilăvi

etimologie:

  • vezi jilav
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX