16 definiții pentru jiganie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JIGÁNIE, jigănii, s. f. (Pop.) Animal sălbatic; jivină, lighioană; p. ext. animal domestic. – Contaminare între jivină și gânganie.

jiganie sf [At: PALIA, ap. GCR I, 34/39 / V: (reg) jag~, jâg~, ~asnie, ~așnie / Pl: ~gănii, ~ii / E: slv* жєганиѥ] (Înv; fam) 1 Insectă parazită Si: jigăranie (1). 2 (Pex) Animal mic, neînsemnat Si: jigăranie (2), jivină (3). 3 Animal care provoacă dezgust Si: jigăranie (3). 4 (Pex) Animal monstruos Si: jigăranie (4). 5 Jivină (2). 6 (Spc) Animal sălbatic care atacă omul și vitele Si: jigăranie (6). 7 (Pex; gmț) Animal domestic Si: jigăranie (7). 8 (Pgn) Animal.

JIGÁNIE, jigănii, s. f. (Fam.) Animal sălbatic; jivină, lighioană; p. ext. animal domestic. – Contaminare între jivină și gânganie.

JIGÁNIE, jigănii, s. f. (Familiar) Animal sălbatic; dihanie, jivină, lighioană; (p. ext. mai ales în glumă) animal domestic. Au așteptat un pic, ascultînd tropăitul mărunt al jigăniilor mînate la tainițile lor. SADOVEANU, N. P. 44. În fiecare an pornea în sus pe lîngă Olt, cu o turmă de jigănii îngrășate... și făcea vînzare bună, la Sibiu. GALACTION, O. I 299. Avea nouă limbi acea jiganie. ISPIRESCU, L. 343. Fojgăiau balaurii... și altă mulțime nenumărată de gîngănii și jigănii înspăimîntătoare. CREANGĂ, P. 94.

JIGÁNIE ~ănii f. fam. Animal sălbatic (fioros); dihanie; jigodie; jivină; lighioană. [G. -D. jiganiei; Sil. -ni-e] /jivină + ~gânganie

jiganie f. animal, mai ales monstruos: mulțime de jigănii înspăimântătoare CR. [Origină necunoscută].

jigánie f. (d. jivină și gînganie). Dihanie, jivină, animal (maĭ ales fabulos).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jigánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. jigánia (-ni-a), g.-d. art. jigániei; pl. jigắnii, art. jigắniile (-ni-i-)

jigánie s. f. (sil. -ni-e), art. jigánia (sil. -ni-a), g.-d. art. jigániei; pl. jigănii, art. jigăniile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JIGÁNIE s. v. bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, sălbăticiune.

jiganie s. v. BESTIE. DIHANIE. FIARĂ. JIVINĂ. LIGHIOANĂ. SĂLBĂTICIUNE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jigánie, jiganii, (jigănie), s.n. – (reg.) Animal sălbatic; jivină, lighioană: „Tăte jigăniile și tăț zermii es din pământ” (Papahagi, 1925: DXI). – Contaminare între jivină și gânganie (Scriban, DEX); din vsl. žeganik (MDA).

jigánie, -ii, (jigănie), s.n. – Animal sălbatic; jivină, lighioană: „Tăte jigăniile și tăț zermii es din pământ” (Papahagi 1925: DXI). – Contaminare între jivină și gânganie (DEX).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jiganie, jiganii s. f. 1. animal sălbatic, jivină, lighioană. 2. (peior.) om lipsit de caracter.

Intrare: jiganie
  • silabație: ji-ga-ni-e info
substantiv feminin (F138)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jiganie
  • jigania
plural
  • jigănii
  • jigăniile
genitiv-dativ singular
  • jigănii
  • jigăniei
plural
  • jigănii
  • jigăniilor
vocativ singular
plural

jiganie

  • exemple
    • Au așteptat un pic, ascultînd tropăitul mărunt al jigăniilor mînate la tainițile lor. SADOVEANU, N. P. 44.
      surse: DLRLC
    • În fiecare an pornea în sus pe lîngă Olt, cu o turmă de jigănii îngrășate... și făcea vînzare bună, la Sibiu. GALACTION, O. I 299.
      surse: DLRLC
    • Avea nouă limbi acea jiganie. ISPIRESCU, L. 343.
      surse: DLRLC
    • Fojgăiau balaurii... și altă mulțime nenumărată de gîngănii și jigănii înspăimîntătoare. CREANGĂ, P. 94.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Contaminare între jivină și gânganie
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX