5 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jeruire2 sf [At: CIAUȘANU, V. / Pl: ~ri / E: jerui] (Reg) 1-2 Punere de jaruri1 sau jaloane (1) în pădure.

JĂRUI, jăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A răscoli jarul1 pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jări. [Var.: a jerui vb IV] – Jar1 + suf. -ui.

JERUI vb. IV v. jărui.

jărui [At: LB / V: jări, jărî, jăvi, jăvî, jercui, jerî, jer~ / Pl: ~esc / E: jar + -ui] (Trs) 1 vt A scurma jarul (1) din foc sau din vatră Si: (reg) a jărăghi. 2 vt A da la o parte cenușa din foc. 3 vt A trage jarul (1) în ușa cuptorului după ce acesta a fost încălzit, pentru a coace pâinea. 4 vi (D. jar) A licări. 5 vi (Pex) A lumina. 6 vi A arde înăbușit ca jarul (1). 7 vt A zgâria pielea unei vite cu coarnele. 8-9 vtr (D. pânză) A (se) îndoi de-a lungul.

jăruire sf [At: MDA ms / V: jer~ / Pl: ~ri / E: jărui] (Trs) 1 Scurmare a jarului din foc sau din vatră. 2 Îndepărtare a cenușii din foc. 3 Tragere a jarului la ușa cuptorului după ce acesta a fost încălzit, pentru a coace pâinea. 4 Licărire a jarului. 5 (Pex) Luminare. 6 Ardere înăbușită ca a jarului. 7 Zgâriere a pieii unei vite cu coarnele. 8 Îndoire a pânzei de-a lungul.

jerui1 vtr [At: GR. S. VI, 246 / Pzi: ~esc / E: nct] 1-2 (Reg) A (se) zgâria.

jerui2 vt [At: DA / Pzi: ~esc / E: jar1 + -ui] (Reg) 1-2 A pune jaruri1 sau jaloane (1) în pădure.

JĂRUI vb. IV. Tranz. (Reg.) A răscoli jarul1 pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jări. [Var.: a jerui vb. IV.] – Jar1 + suf. -ui.

JERUI, jeruiesc, vb. IV. (Și în forma jărui) 1. Tranz. A răscoli jarul din cenușă, pentru a aprinde mai bine cărbunii. 2. Intranz. A arde înăbușit, ca jarul. Coperișul, scrumit, jăruia. MACEDONSKI, O. III 55. – Variantă: jărui vb. IV.

A JĂRUI ~iesc pop. 1. tranz. (cărbunii, jăraticul) A amesteca (cu ceva) făcând să ardă mai tare; a răscoli; a scormoni. 2. intranz. (despre foc) A arde înăbușit (ca jarul); a mocni. /jar + suf. ~ui

jeruì v. a ațâța (cărbunii aprinși): spânul jerui focul ISP. [V. jar].

jărăsc, a v. tr. (rut. šáriti, a scormoli, infl. de rom. jar. Cp. și cu vsl. žariti, a frige). Est. Scormolesc focu ca să ardă maĭ bine. – Și jăruĭesc (Munt. vest).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jărui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jăruiesc, 3 sg. jăruiește, imperf. 1 jăruiam; conj. prez. 1 sg. să jăruiesc, 3 să jăruiască

jărui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jăruiesc, imperf. 3 sg. jăruia; conj. prez. 3 să jăruiască

jărui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jăruiesc, imperf. 3 sg. jăruia; conj. prez. 3 sg. și pl. jăruiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

jărui vb. IV. tr. (pop.; compl. indică cărbunii care ard fără flacără) <reg.> a jări. Femeia jăruiește cărbunii, pentru a-i aprinde mai bine.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jeruire1, s.f. (reg.) răscolirea jarului; jărire.

jeruire2, s.f. (reg.) punerea jarurilor (a jaloanelor, marcajelor) în pădure; marcare.

jărui (jerui), vb. IV (reg.) 1. a răscoli, a zgândări, a scociorî, a scurma jarul de pe foc; a trage jarul la gura sobei sau a cuptorului. 2. a lumina făcând jar. 3. a zgâria pielea unei vite, împungând-o cu coarnele. 4. a îndoi pânza fiartă pentru înălbit în lungul ei, cu ajutorul jăruitorului.

jerui2, jeruiesc, vb. IV (reg.) a pune jaruri (jaloane, marcaje) în pădure.

Intrare: jeruire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeruire
  • jeruirea
plural
  • jeruiri
  • jeruirile
genitiv-dativ singular
  • jeruiri
  • jeruirii
plural
  • jeruiri
  • jeruirilor
vocativ singular
plural
Intrare: jărui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jărui
  • jăruire
  • jăruit
  • jăruitu‑
  • jăruind
  • jăruindu‑
singular plural
  • jăruiește
  • jăruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăruiesc
(să)
  • jăruiesc
  • jăruiam
  • jăruii
  • jăruisem
a II-a (tu)
  • jăruiești
(să)
  • jăruiești
  • jăruiai
  • jăruiși
  • jăruiseși
a III-a (el, ea)
  • jăruiește
(să)
  • jăruiască
  • jăruia
  • jărui
  • jăruise
plural I (noi)
  • jăruim
(să)
  • jăruim
  • jăruiam
  • jăruirăm
  • jăruiserăm
  • jăruisem
a II-a (voi)
  • jăruiți
(să)
  • jăruiți
  • jăruiați
  • jăruirăți
  • jăruiserăți
  • jăruiseți
a III-a (ei, ele)
  • jăruiesc
(să)
  • jăruiască
  • jăruiau
  • jărui
  • jăruiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jerui
  • jeruire
  • jeruit
  • jeruitu‑
  • jeruind
  • jeruindu‑
singular plural
  • jeruiește
  • jeruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jeruiesc
(să)
  • jeruiesc
  • jeruiam
  • jeruii
  • jeruisem
a II-a (tu)
  • jeruiești
(să)
  • jeruiești
  • jeruiai
  • jeruiși
  • jeruiseși
a III-a (el, ea)
  • jeruiește
(să)
  • jeruiască
  • jeruia
  • jerui
  • jeruise
plural I (noi)
  • jeruim
(să)
  • jeruim
  • jeruiam
  • jeruirăm
  • jeruiserăm
  • jeruisem
a II-a (voi)
  • jeruiți
(să)
  • jeruiți
  • jeruiați
  • jeruirăți
  • jeruiserăți
  • jeruiseți
a III-a (ei, ele)
  • jeruiesc
(să)
  • jeruiască
  • jeruiau
  • jerui
  • jeruiseră
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jărî
  • jărâre
  • jărât
  • jărâtu‑
  • jărând
  • jărându‑
singular plural
  • jărăște
  • jăraște
  • jărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jărăsc
(să)
  • jărăsc
  • jăram
  • jărâi
  • jărâsem
a II-a (tu)
  • jărăști
(să)
  • jărăști
  • jărai
  • jărâși
  • jărâseși
a III-a (el, ea)
  • jărăște
  • jăraște
(să)
  • jărască
  • jăra
  • jărî
  • jărâse
plural I (noi)
  • jărâm
(să)
  • jărâm
  • jăram
  • jărârăm
  • jărâserăm
  • jărâsem
a II-a (voi)
  • jărâți
(să)
  • jărâți
  • jărați
  • jărârăți
  • jărâserăți
  • jărâseți
a III-a (ei, ele)
  • jărăsc
(să)
  • jărască
  • jărau
  • jărâ
  • jărâseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăvi
  • jăvire
  • jăvit
  • jăvitu‑
  • jăvind
  • jăvindu‑
singular plural
  • jăvește
  • jăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăvesc
(să)
  • jăvesc
  • jăveam
  • jăvii
  • jăvisem
a II-a (tu)
  • jăvești
(să)
  • jăvești
  • jăveai
  • jăviși
  • jăviseși
a III-a (el, ea)
  • jăvește
(să)
  • jăvească
  • jăvea
  • jăvi
  • jăvise
plural I (noi)
  • jăvim
(să)
  • jăvim
  • jăveam
  • jăvirăm
  • jăviserăm
  • jăvisem
a II-a (voi)
  • jăviți
(să)
  • jăviți
  • jăveați
  • jăvirăți
  • jăviserăți
  • jăviseți
a III-a (ei, ele)
  • jăvesc
(să)
  • jăvească
  • jăveau
  • jăvi
  • jăviseră
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăvî
  • jăvâre
  • jăvât
  • jăvâtu‑
  • jăvând
  • jăvându‑
singular plural
  • jăvăște
  • jăvaște
  • jăvâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăvăsc
(să)
  • jăvăsc
  • jăvam
  • jăvâi
  • jăvâsem
a II-a (tu)
  • jăvăști
(să)
  • jăvăști
  • jăvai
  • jăvâși
  • jăvâseși
a III-a (el, ea)
  • jăvăște
  • jăvaște
(să)
  • jăvască
  • jăva
  • jăvî
  • jăvâse
plural I (noi)
  • jăvâm
(să)
  • jăvâm
  • jăvam
  • jăvârăm
  • jăvâserăm
  • jăvâsem
a II-a (voi)
  • jăvâți
(să)
  • jăvâți
  • jăvați
  • jăvârăți
  • jăvâserăți
  • jăvâseți
a III-a (ei, ele)
  • jăvăsc
(să)
  • jăvască
  • jăvau
  • jăvâ
  • jăvâseră
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jerî
  • jerâre
  • jerât
  • jerâtu‑
  • jerând
  • jerându‑
singular plural
  • jerăște
  • jeraște
  • jerâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jerăsc
(să)
  • jerăsc
  • jeram
  • jerâi
  • jerâsem
a II-a (tu)
  • jerăști
(să)
  • jerăști
  • jerai
  • jerâși
  • jerâseși
a III-a (el, ea)
  • jerăște
  • jeraște
(să)
  • jerască
  • jera
  • jerî
  • jerâse
plural I (noi)
  • jerâm
(să)
  • jerâm
  • jeram
  • jerârăm
  • jerâserăm
  • jerâsem
a II-a (voi)
  • jerâți
(să)
  • jerâți
  • jerați
  • jerârăți
  • jerâserăți
  • jerâseți
a III-a (ei, ele)
  • jerăsc
(să)
  • jerască
  • jerau
  • jerâ
  • jerâseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jări
  • jărire
  • jărit
  • jăritu‑
  • jărind
  • jărindu‑
singular plural
  • jărește
  • jăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăresc
(să)
  • jăresc
  • jăream
  • jării
  • jărisem
a II-a (tu)
  • jărești
(să)
  • jărești
  • jăreai
  • jăriși
  • jăriseși
a III-a (el, ea)
  • jărește
(să)
  • jărească
  • jărea
  • jări
  • jărise
plural I (noi)
  • jărim
(să)
  • jărim
  • jăream
  • jărirăm
  • jăriserăm
  • jărisem
a II-a (voi)
  • jăriți
(să)
  • jăriți
  • jăreați
  • jărirăți
  • jăriserăți
  • jăriseți
a III-a (ei, ele)
  • jăresc
(să)
  • jărească
  • jăreau
  • jări
  • jăriseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jercui
  • jercuire
  • jercuit
  • jercuitu‑
  • jercuind
  • jercuindu‑
singular plural
  • jercuiește
  • jercuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jercuiesc
(să)
  • jercuiesc
  • jercuiam
  • jercuii
  • jercuisem
a II-a (tu)
  • jercuiești
(să)
  • jercuiești
  • jercuiai
  • jercuiși
  • jercuiseși
a III-a (el, ea)
  • jercuiește
(să)
  • jercuiască
  • jercuia
  • jercui
  • jercuise
plural I (noi)
  • jercuim
(să)
  • jercuim
  • jercuiam
  • jercuirăm
  • jercuiserăm
  • jercuisem
a II-a (voi)
  • jercuiți
(să)
  • jercuiți
  • jercuiați
  • jercuirăți
  • jercuiserăți
  • jercuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jercuiesc
(să)
  • jercuiască
  • jercuiau
  • jercui
  • jercuiseră
Intrare: jăruire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăruire
  • jăruirea
plural
  • jăruiri
  • jăruirile
genitiv-dativ singular
  • jăruiri
  • jăruirii
plural
  • jăruiri
  • jăruirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeruire
  • jeruirea
plural
  • jeruiri
  • jeruirile
genitiv-dativ singular
  • jeruiri
  • jeruirii
plural
  • jeruiri
  • jeruirilor
vocativ singular
plural
Intrare: jerui (marca)
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jerui
  • jeruire
  • jeruit
  • jeruitu‑
  • jeruind
  • jeruindu‑
singular plural
  • jeruiește
  • jeruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jeruiesc
(să)
  • jeruiesc
  • jeruiam
  • jeruii
  • jeruisem
a II-a (tu)
  • jeruiești
(să)
  • jeruiești
  • jeruiai
  • jeruiși
  • jeruiseși
a III-a (el, ea)
  • jeruiește
(să)
  • jeruiască
  • jeruia
  • jerui
  • jeruise
plural I (noi)
  • jeruim
(să)
  • jeruim
  • jeruiam
  • jeruirăm
  • jeruiserăm
  • jeruisem
a II-a (voi)
  • jeruiți
(să)
  • jeruiți
  • jeruiați
  • jeruirăți
  • jeruiserăți
  • jeruiseți
a III-a (ei, ele)
  • jeruiesc
(să)
  • jeruiască
  • jeruiau
  • jerui
  • jeruiseră
Intrare: jerui (zgâria)
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jerui
  • jeruire
  • jeruit
  • jeruitu‑
  • jeruind
  • jeruindu‑
singular plural
  • jeruiește
  • jeruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jeruiesc
(să)
  • jeruiesc
  • jeruiam
  • jeruii
  • jeruisem
a II-a (tu)
  • jeruiești
(să)
  • jeruiești
  • jeruiai
  • jeruiși
  • jeruiseși
a III-a (el, ea)
  • jeruiește
(să)
  • jeruiască
  • jeruia
  • jerui
  • jeruise
plural I (noi)
  • jeruim
(să)
  • jeruim
  • jeruiam
  • jeruirăm
  • jeruiserăm
  • jeruisem
a II-a (voi)
  • jeruiți
(să)
  • jeruiți
  • jeruiați
  • jeruirăți
  • jeruiserăți
  • jeruiseți
a III-a (ei, ele)
  • jeruiesc
(să)
  • jeruiască
  • jeruiau
  • jerui
  • jeruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jeruire, jeruirisubstantiv feminin

etimologie:
  • jerui MDA2

jărui, jăruiescverb

etimologie:
  • Jar + sufix -ui. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

jăruire, jăruirisubstantiv feminin

regional
  • 1. Scurmare a jarului din foc sau din vatră. MDA2 DAR
  • 2. Îndepărtare a cenușii din foc. MDA2
  • 3. Tragere a jarului la ușa cuptorului după ce acesta a fost încălzit, pentru a coace pâinea. MDA2
  • 4. Licărire a jarului. MDA2
  • 5. Ardere înăbușită ca a jarului. MDA2
  • 6. Zgâriere a pieii unei vite cu coarnele. MDA2
  • 7. Îndoire a pânzei de-a lungul. MDA2
  • 8. Punerea jarurilor (a jaloanelor, marcajelor) în pădure. DAR
    sinonime: marcare
etimologie:
  • jărui MDA2

jerui, jeruiescverb

etimologie:
  • jar + -ui. MDA2

jerui, jeruiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.