jertfire sf [At: BIBLIA (1688), 60 / V: jăr~, jărtvire, ~tvire / Pl: ~ri / E: jertfi] 1 Aducere a unei jertfe (1) Si: jertfit¹ (1), jertfuire (1). 2 (Ccr) Jertfă (1). 3 Sacrificare. 4 (Ccr) Sacrificiu. 5 (Fig) Consacrare. 6 (Îvr) Omorâre.

JERTFIRE s. f. Acțiunea de a (se) jertfi; jertfă, sacrificiu.

jărfi v vz jertfi

jărtfi v vz jertfi

jărtfire sf vz jertfire

jărtvi v vz jertfi

jărtvire sf vz jertfire

jertfi [At: PSALTIRE DE BELGRAD, ap. GCR. I, 156/18 / V: jărfi, jăr~, jărtvi, ~tvi, jervi, jirtvi / Pzi: ~fesc / E: jertfă] 1 vt A aduce o jertfă (1) Si: (înv) a jertfui (1). 2-3 vtr A (se) sacrifica. 4-5 vtr (Fig) A (se) consacra. 6 vt (Îvr) A omorî.

jertvi v vz jertfi

jertvire sf vz jertfire

jervi v vz jertfi

jirtvi v vz jertfi

JERTFI (-fesc) l. vb. tr. 1. A aduce o jertfă, a sacrifica: el jertfea pe toți străinii pe cari îi prindea pe moșia lui (isp.) ¶ 2. A părăsi ceva, a renunța la ceva scump, la care ținem mult, în folosul altuia: jertfește interesul tău pentru fericirea aproapelui (i.-gh.). II. vb. refl. A se devota, a renunța la viață, la fericirea sa, etc. pentru cineva, pentru ceva, a se sacrifica.

JERTFI, jertfesc, vb. IV. Tranz. 1. A aduce (o) jertfă (1). Nu e mort ca să-l jelești Și bucate să-i jertfești. PĂSCULESCU, L. P. 201. 2. A sacrifica. (Ironic) Risipitor cu timpul său, jertfește mult mai multă vreme jocului de cărți decît patriei sale. BOLINTINEANU, O. 251. El a jertfit amorul său. NEGRUZZI, S. I 56. ◊ Refl. Făgăduim chiar a ne jertfi, dacă aceasta va putea să-ți aline oarecum mîhnirile. ISPIRESCU, L. 12. ♦ A omorî. Purice mustră întîi pe boierul vînător pentru că jertfește ființe nevinovate din cîmpii și păduri. SADOVEANU, E. 260.

A SE JERTFI mă ~esc intranz. A manifesta abnegație; a se devota fără rezerve; a se sacrifica. /Din jertfă

A JERTFI ~esc tranz. 1) înv. (ființe) A ucide după un anumit ritual ca dar pentru zei; a sacrifica. 2) A ceda benevol având conștiința unei privațiuni. 3) rar A lipsi de viață premeditat; a omorî; a ucide. /Din jertfă

jertfì v. 1. a oferi o jertfă: a jertfi o oaie; 2. fig. a renunța de bunăvoie la ceva; 3. a se devota cu totul: trebue să ne jertfim pentru patrie.

jertfésc v. tr. (d. jertfă). Sacrific. V. refl. Mă sacrific. – Vechĭ și jertfuĭesc (vsl. žrŭtvovati, rus. žervovatĭ).

jertfire (desp. jert-fi) s. f., g.-d. art. jertfirii

jertfire (jert-fi) s. f., g.-d. art. jertfirii

jertfire s. f. (sil. jert-), g.-d. art. jertfirii

jertfi (a ~) (desp. jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfesc, 3 sg. jertfește, imperf. 1 jertfeam; conj. prez. 1 sg. să jertfesc, 3 să jertfească

jertfi (a ~) (jert-fi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfesc, imperf. 3 sg. jertfea; conj. prez. 3 să jertfească

jertfi vb. (sil. jert-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jertfesc, imperf. 3 sg. jertfea; conj. prez. 3 sg. și pl. jertfească

JERTFIRE s. v. sacrificiu.

jertfire s.f. 1 jertfa, sacrificare, sacrificiu,<livr.> imolare, imolație, <fig.> preț. 2 abnegație, sacrificiu. Ceea ce o caracterizează este jertfirea de sine pentru copii.

JERTFIRE s. jertfă, sacrificare, sacrificiu, (fig.) preț. (Cu ~ vieții sale.)

JERTFI vb. 1. v. sacrifica. 2. a-și da, a-și sacrifica. (Și-a ~ viața pe câmpul de luptă.) 3. a (se) sacrifica. (S-a ~ pentru binele omenirii.)

jertfi vb. IV. I tr. 1 (în unele ritualuri religioase păgâne; compl. indică ofrande) a sacrifica, a imola, <înv.> a comânda, a înjunghia, a pocloni, a ridica. Au jertfit un berbec divinității. 2 (compl. indică viața, ani din viața cuiva etc.) a da², a sacrifica. Și-au jertfit viața pe câmpul de luptă. 3 (înv. și reg.; compl. indică oameni) v. Asasina. Executa. Omorî. Suprima. Ucide. II refl. fig. (despre oameni) a se sacrifica. S-a jertfit pentru promovarea culturii.

JERTFI vb. 1. (BIS.) a sacrifica, (înv.) a comînda, a înjunghia, a pocloni. (A ~ ceva divinității.) 2. a-și da, a-și sacrifica. (Și-a ~ viața pe cîmpul de luptă.) 3. a (se) sacrifica. (S-a ~ pentru binele omenirii.)