2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat2; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné.

JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat2; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné.

jenat, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 16 / Pl: ~ați, ~e / E: jena] 1-2 a, av (În felul unuia) care nu se simte în largul lui. 3-4 a, av (Care este) penibil. 5-6 a, av (Care este) rușinat. 7-8 a, av (Care este) sfios. 9 a Care se explică printr-un sentiment de jenă (1). 10 a Care dovedește jenă (1). 11 a (Fig; d. persoane) Strâmtorat din lipsă de bani. 12 a (Îvr; d. încălțăminte sau îmbrăcăminte) Strâns. 13 a (Rar; pex) Apăsat. 14 a (D. persoane) Incomodat în mișcări de îmbrăcăminte, încălțăminte.

JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Care încearcă un sentiment de jenă, care nu se simte la largul lui; stînjenit, stingherit, rușinat. Ședea cu ochii în farfurie și asculta jenat. REBREANU, R. I 38. Mihai tăcea jenat de pîcla aceea de neînțelegere. D. ZAMFIRESCU, R. 30. ♦ Care se explică printr-un sentiment de jenă, care dovedește jenă. Avea mișcările jenate și nesigure. VLAHUȚĂ, O. A. III 11.

JENÁT, -Ă adj. Stânjenit, stingherit, rușinat. [< jena].

jenat a. 1. care simte jenă; 2. lipsit de bani.

* jenát, -ă adj. Care e în jenă: a fi jenat în niște haĭne. Fig. Încurcat, incomodat: a fi jenat într’o societate. Lipsit de banĭ, strîmtorat.

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

jena [At: MAIORESCU, CR. II, 341 / Pzi: ~nez / E: fr gêner] 1 vt (Fig) A pricinui cuiva o jenă (1) Si: a deranja, a incomoda, a stingheri. 2 vt (D. obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge. 3 vt (Pex) A apăsa. 4 vt (D. obiecte) A provoca leziuni în timpul utilizării incomode. 5 vt (Pex) A împiedica mișcările unei părți a corpului. 6 vt (C. i. un obiect străin) A supăra. 7 vr A simți o jenă (1). 8 vr (Înv) A se supăra. 9 vr A se teme. 10 vr A avea un sentiment de reținere față de ceva sau de cineva. 11 vr A se rușina. 12 vr A se sfii. 13 vr (La imperativ negativ) Invitație, adesea ironică, adresată cuiva ca să procedeze liber, deschis, fără scrupule etc.

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) A împiedica mișcările unei părți a corpului, a apăsa, a roade (nefiind croit pe măsură). Mă jenează gulerul. Mă jenează pantoful.Fig. A stînjeni, a stingheri, a deranja, a incomoda. O indiferență... care pe Maria... o jenează. C. PETRESCU, Î. II 57. 2. Refl. (Despre persoane) A simți jenă, rușine, a se sfii. Domnișoara... nu s-a jenat de loc și a plîns. SAHIA, N. 180. Dan se jena-ntotdeauna să ceară-nainte [bani]. VLAHUȚĂ, O. A. III 29.

JENÁ vb. I. 1. tr. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A roade, a strânge, a apăsa. ♦ (Fig.) A stânjeni, a supăra, a incomoda; (sport) a împiedica. 2. refl. A se sfii. [< fr. gêner].

JENÁ vb. I. tr. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) a roade, a strânge, a apăsa. ◊ (fig.) a stânjeni, a incomoda; (sport) a împiedica. II. refl. a se sfii. (< fr. gêner)

A JENÁ mă ~éz tranz. 1) A face să se jeneze; a stânjeni; a stingheri; a incomoda. 2) (despre încălțăminte și îmbrăcăminte) A încurca la mișcare, cauzând jenă fizică; a supăra; a deranja; a incomoda. /<fr. gêner

A SE JENÁ ~éz intranz. (despre persoane) A fi cuprins de jenă; a se rușina; a se sfii; a se stingheri; a se stânjeni; a se intimida. /<fr. gêner

jenà V. 1. a (se) constrânge; 2. a strânge, vorbind de încălțăminte.

jenéz v. tr. (fr. gêner, d. gêne, jenă). Constrîng mișcările corpuluĭ, strîng: un guler strîmt jenează respirațiunea, te jenează. Fig. Împedec, încurc, stînjinesc: această lege jenează industria, prezența luĭ mă jenează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jená vb., ind. prez. 1 sg. jenéz, 3 sg. și pl. jeneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JENÁT adj. 1. v. stingherit. 2. rușinat.

JENAT adj. 1. încurcat, stingherit, stînjenit, (rar) strîmtorat. (Se simțea ~.) 2. rușinat. (Un om ~.)

Jenat ≠ nestingherit, nestânjenit

arată toate definițiile

Intrare: jenat
jenat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jenat
  • jenatul
  • jenatu‑
  • jena
  • jenata
plural
  • jenați
  • jenații
  • jenate
  • jenatele
genitiv-dativ singular
  • jenat
  • jenatului
  • jenate
  • jenatei
plural
  • jenați
  • jenaților
  • jenate
  • jenatelor
vocativ singular
plural
Intrare: jena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jena
  • jenare
  • jenat
  • jenatu‑
  • jenând
  • jenându‑
singular plural
  • jenea
  • jenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jenez
(să)
  • jenez
  • jenam
  • jenai
  • jenasem
a II-a (tu)
  • jenezi
(să)
  • jenezi
  • jenai
  • jenași
  • jenaseși
a III-a (el, ea)
  • jenea
(să)
  • jeneze
  • jena
  • jenă
  • jenase
plural I (noi)
  • jenăm
(să)
  • jenăm
  • jenam
  • jenarăm
  • jenaserăm
  • jenasem
a II-a (voi)
  • jenați
(să)
  • jenați
  • jenați
  • jenarăți
  • jenaserăți
  • jenaseți
a III-a (ei, ele)
  • jenea
(să)
  • jeneze
  • jenau
  • jena
  • jenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jenat

etimologie:

jena

etimologie: