18 definiții pentru jelui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jélui] – Din sl. žalovati.

jelui [At: COD. VOR. 174/4 / V: jăl~, jul~ / Pzi: ~esc, jelui, jălui / E: slv жаловати „a jeli”] 1 vr (Înv) A se întrista. 2 vr (Mol; înv) A se scârbi. 3 vt A compătimi pe cineva. 4 vt A boci pe cineva. 5 vt A avea milă de cineva. 6 vi A jeli (7). 7 vr A da expresie durerii, revoltei, nemulțumirii etc. Si: a se jelcui (2), a se tângui. 8 vr A se plânge de un neajuns, de o supărare etc. 9 vt (Înv) A adresa cuiva o plângere (în scris). 10 vi A se plânge la... 11 vt A reclama. 12 vt (Înv) A dori ceva cu ardoare. 13 vi (Înv) A aspira la ceva.

JELUÍ, jeluiésc (jélui), vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și tranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). – Din sl. žalovati.

JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. A da expresie durerii prin vorbe, plîns, vaiet; a se plînge, a se văieta. Niciodată nimeni n-a auzit-o jeluindu-se. DUNĂREANU, CH. 104. Nu poate face un pas fără-a se jelui că-i ostinit. ALECSANDRI, T. 610. (Cu pronunțare regională) Să mă jăluiesc n-am gură. CONACHI, P. 128. ◊ Fig. Ulițele pustii pe care se jeluia viscolul... se umplură de zgomotul motoarelor. DUMITRIU, N. 197. Vîntul se jeluiește afară, mînînd roate de frunze. SADOVEANU, O. I 335. ◊ (Urmat de determinări la dativ) Jelui-m-aș și n-am cui. HODOȘ, P. P. 154. Jelui-m-aș munților De dorul părinților. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192. ♦ (De obicei urmat de determinări la dativ sau introduse prin prep. «la») A se plînge împotriva unei nedreptăți, unui neajuns, a reclama, a cere dreptate. Văzînd pe cuconița într-un cerdac, ei începură să se jeluiască la dînsa. ISPIRESCU, L. 180. Toți de el se jeluia, La domnul, la Caragea. ALECSANDRI, P. P. 159. Se jeluiră Porții de astă calcare a dreptului națiilor. NEGRUZZI, S. I 242. ◊ Intranz. Viu să jeluiesc De acest ticălos Ce sufletul mi-a scos. ALEXANDRESCU, M. 378. 2. Tranz. (Popular) A compătimi, a căina. Cîți voinici mă întîlnesc, Cu toții mă jeluiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 177. – Prez. ind. și: jélui (TOMA, C. V. 351, TEODORESCU, P. P. 279) vb. IV.

A SE JELUÍ mă ~iésc intranz. 1) A-și împărtăși neplăcerile cuiva; a se tângui; a se plânge; a se căina; a se jeli. 2) pop. A adresa o reclamație; a se plânge. /<sl. zălovati

jeluì v. 1. a se plânge întruna; 2. a da jalbă, a reclama. [Slav. JALOVATI].

jăluĭésc (est) și jeluĭésc (vest și L.V.) v. tr. (vsl. žalovati, a jăli, amestecat cu želati, a dori). Regret: jeluind greșala (Dos.). Acuz, reclam: l-aŭ jăluit de baniĭ ce le-aŭ luat (Nec.). V. intr. Regret: jeluind de cuvintele ce zise (Cod. Vor.). Doresc, mĭ-e dor: vulturul spre puiĭ săĭ jeluĭa (Cor.). Reclam: aŭ trimes boĭerĭ de aŭ jăluit la poartă (Nec.). V. refl. Mă plîng, reclam: mă jăluĭesc de ceva, cineva, că mi s’a furat ceva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jelui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiesc, imperf. 3 sg. jeluia; conj. prez. 3 să jeluiască

jeluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. jeluiáscă

jelui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiesc, conj. jeluiască)

jeluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JELUÍ vb. 1. a boci, a jeli, a plânge. (A ~ un mort.) 2. v. văita.

JELUÍ vb. v. acuza aspira, căi, căina compătimi, denunța, deplânge, dori, învinovăți, învinui, jindui, năzui, pârî, plânge, pocăi, pofti, pretinde, reclama, regreta, râvni, spune, tinde, ținti, urmări, visa, viza.

jelui vb. v. ACUZA. ASPIRA. CĂI. CĂINA. COMPĂTIMI. DENUNȚA. DEPLÎNGE. DORI. ÎNVINOVĂȚI. ÎNVINUI. JINDUI. NĂZUI. PÎRÎ. PLÎNGE. POCĂI. POFTI. PRETINDE. RECLAMA. REGRETA. RÎVNI. SPUNE. TINDE. ȚINTI. URMĂRI. VISA. VIZA.

JELUI vb. a se boci, a se căina, a (se) jeli, a se lamenta, a (se) plînge, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.)

Intrare: jelui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jelui
  • jeluire
  • jeluit
  • jeluitu‑
  • jeluind
  • jeluindu‑
singular plural
  • jeluiește
  • jeluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jeluiesc
(să)
  • jeluiesc
  • jeluiam
  • jeluii
  • jeluisem
a II-a (tu)
  • jeluiești
(să)
  • jeluiești
  • jeluiai
  • jeluiși
  • jeluiseși
a III-a (el, ea)
  • jeluiește
(să)
  • jeluiască
  • jeluia
  • jelui
  • jeluise
plural I (noi)
  • jeluim
(să)
  • jeluim
  • jeluiam
  • jeluirăm
  • jeluiserăm
  • jeluisem
a II-a (voi)
  • jeluiți
(să)
  • jeluiți
  • jeluiați
  • jeluirăți
  • jeluiserăți
  • jeluiseți
a III-a (ei, ele)
  • jeluiesc
(să)
  • jeluiască
  • jeluiau
  • jelui
  • jeluiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jelui
  • jeluire
  • jeluit
  • jeluitu‑
  • jeluind
  • jeluindu‑
singular plural
  • jeluie
  • jeluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jelui
(să)
  • jelui
  • jeluiam
  • jeluii
  • jeluisem
a II-a (tu)
  • jelui
(să)
  • jelui
  • jeluiai
  • jeluiși
  • jeluiseși
a III-a (el, ea)
  • jeluie
(să)
  • jeluie
  • jeluia
  • jelui
  • jeluise
plural I (noi)
  • jeluim
(să)
  • jeluim
  • jeluiam
  • jeluirăm
  • jeluiserăm
  • jeluisem
a II-a (voi)
  • jeluiți
(să)
  • jeluiți
  • jeluiați
  • jeluirăți
  • jeluiserăți
  • jeluiseți
a III-a (ei, ele)
  • jeluie
(să)
  • jeluie
  • jeluiau
  • jelui
  • jeluiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jălui
  • jăluire
  • jăluit
  • jăluitu‑
  • jăluind
  • jăluindu‑
singular plural
  • jăluie
  • jăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jălui
(să)
  • jălui
  • jăluiam
  • jăluii
  • jăluisem
a II-a (tu)
  • jălui
(să)
  • jălui
  • jăluiai
  • jăluiși
  • jăluiseși
a III-a (el, ea)
  • jăluie
(să)
  • jăluie
  • jăluia
  • jălui
  • jăluise
plural I (noi)
  • jăluim
(să)
  • jăluim
  • jăluiam
  • jăluirăm
  • jăluiserăm
  • jăluisem
a II-a (voi)
  • jăluiți
(să)
  • jăluiți
  • jăluiați
  • jăluirăți
  • jăluiserăți
  • jăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • jăluie
(să)
  • jăluie
  • jăluiau
  • jălui
  • jăluiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jului
  • juluire
  • juluit
  • juluitu‑
  • juluind
  • juluindu‑
singular plural
  • juluie
  • juluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jului
(să)
  • jului
  • juluiam
  • juluii
  • juluisem
a II-a (tu)
  • jului
(să)
  • jului
  • juluiai
  • juluiși
  • juluiseși
a III-a (el, ea)
  • juluie
(să)
  • juluie
  • juluia
  • jului
  • juluise
plural I (noi)
  • juluim
(să)
  • juluim
  • juluiam
  • juluirăm
  • juluiserăm
  • juluisem
a II-a (voi)
  • juluiți
(să)
  • juluiți
  • juluiați
  • juluirăți
  • juluiserăți
  • juluiseți
a III-a (ei, ele)
  • juluie
(să)
  • juluie
  • juluiau
  • jului
  • juluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jelui, jeluiescverb

  • 1. reflexiv adesea figurat A se jeli; a da expresie durerii prin vorbe, plâns, vaiet; a se plânge, a se văieta, a se jelcui, a se tângui. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Niciodată nimeni n-a auzit-o jeluindu-se. DUNĂREANU, CH. 104. DLRLC
    • format_quote Nu poate face un pas fără-a se jelui că-i ostinit. ALECSANDRI, T. 610. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Să mă jăluiesc n-am gură. CONACHI, P. 128. DLRLC
    • format_quote figurat Ulițele pustii pe care se jeluia viscolul... se umplură de zgomotul motoarelor. DUMITRIU, N. 197. DLRLC
    • format_quote figurat Vîntul se jeluiește afară, mînînd roate de frunze. SADOVEANU, O. I 335. DLRLC
    • format_quote Jelui-m-aș și n-am cui. HODOȘ, P. P. 154. DLRLC
    • format_quote Jelui-m-aș munților De dorul părinților. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192. DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Văzînd pe cuconița într-un cerdac, ei începură să se jeluiască la dînsa. ISPIRESCU, L. 180. DLRLC
    • format_quote Toți de el se jeluia, La domnul, la Caragea. ALECSANDRI, P. P. 159. DLRLC
    • format_quote Se jeluiră Porții de astă călcare a dreptului națiilor. NEGRUZZI, S. I 242. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Viu să jeluiesc De acest ticălos Ce sufletul mi-a scos. ALEXANDRESCU, M. 378. DLRLC
    • format_quote Cîți voinici mă întâlnesc, Cu toții mă jeluiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 177. DLRLC
    • 3.1. A avea milă de cineva. MDA2
  • 4. reflexiv învechit A se întrista. MDA2
    sinonime: întrista
  • 5. reflexiv regional învechit A se scârbi. MDA2
    sinonime: scârbi
  • 6. intranzitiv A jeli. MDA2
    sinonime: jeli
  • 7. reflexiv A se plânge de un neajuns, de o supărare etc. MDA2
  • 8. tranzitiv învechit A dori ceva cu ardoare. MDA2
  • 9. intranzitiv învechit A aspira la ceva. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.