JELI, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

jeli [At: VARLAAM, C. 336/2 / V: jăli / Pzi: ~lesc / E: slv жалити] 1-2 vti A plânge (după) un mort Si: a boci. 3 vr A se tângui. 4 vt(a) A fi în doliu. 5 vt(a) A nu se bucura de plăcerile vieții din cauza pierderii unei ființe iubite. 6 vt(a) A fi tot timpul trist. 7 vt(a) A-i părea rău de ceva Si: a jelui (6), a regreta. 8 vt A da expresie durerii sau milei ce o simți față de cineva sau ceva Si: a compătimi, a deplânge, a jelui.

JELI, ❍JĂLI (-lesc) I. vb. tr. A plînge pe un mort: îl jeliră ai săi, îl jeliră boierii, îl jeli și poporul, în cele de pe urmă trebuiră să-l îngroape (isp.); pr. ext.: jăleau pierderea limbii (negr.). II. vb. intr. și refl. 1 A se plînge, a se tîngui ¶ 2 A purta, a ținea doliul: muiarea... iaste datoare pentru cinstea bărbatului ei să jălească (prv.-mb.) [vsl. žaliti].

JELI, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta. – Din sl. žaliti.

JELI, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plînge, a se văieta, a se tîngui. Se jelea și plîngea. ◊ Fig. Vîntul se jelea prin trestii. SADOVEANU, O. I 152. De trei zile mă dorește Mîndra inimii mireasă, Dar de ce se tot jelește Oltul meu pe lîngă casă? CERNA, P. 135. 2. Tranz. (Popular) A plînge (cu glas tare) după un mort; a boci. Îl jeliră ai săi, îl jeliră boierii, îl jeliră și poporul. ISPIRESCU, L. 42. Bietele nurori jeleau pe soacră-sa. CREANGĂ, P. 11. Adă luntrea și mă treci... Aibi grijă să nu mă-neci, Că n-ai bani să mă plătești, Nici surori să mă jelești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 139. ◊ Intranz. Numai ea, biata, era plînsă, prizărită și amărîtă... pentru că jelea după Tei-Legănat. SBIERA, P. 88. (Cu pronunțare regională) S-o strîns frații grămăgioară și jălesc de-o surioară. ȘEZ. IV 225. ♦ Intranz. A manifesta durere (la moartea cuiva), a se arăta întristat. Cît trăiește, tot jelește. ȘEZ. III 163. Nu mă jeli cu portul, jelește cu sufletul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 111. 3. Tranz. (Învechit) A-i părea rău după ceva sau după cineva; a regreta. Aceste sînt suvenirurile care jelesc. RUSSO, S. 19. (Cu pronunțare regională) Pe la noi n-ai mai venit Să vezi cît ești de jălit. ALECSANDRI, P. P. 379. Cît jălesc vremea pierdută. NEGRUZZI, S. I 75. ♦ A compătimi. (Cu pronunțare regională) Omul nebun tare-i de jălit. CREANGĂ, P. 243.

A JELI ~esc 1. tranz. 1) (morți) A plânge cu jale conform ritualului; a boci. 2) (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a deplânge; a căina. 3) (fapte sau acțiuni) A îndura cu greu, fiind cuprins de regret; a regreta. 2. intranz. rar A plânge un mort; a boci. /<sl. žaliti

A SE JELI mă ~esc intranz. A-și împărtăși neplăcerile, jeluindu-se cuiva; a se tângui; a se plânge; a se căina; a se jelui. /<sl. žaliti

jelì v. 1. a plânge pe un mort; 2. a plânge cu gemete și strigăte. [Slav. JELATI].

jăli v vz jeli

†JĂLI 👉 JELI.

JELITOR adj. verb. JELI Care jelește.

jălésc (est) și jelesc (vest), v. intr. (jălesc vine d. vsl. rut. žaliti, a jăli, a simți jale saŭ e format din jelesc, ĭar jelesc vine d. vsl. želati [želati și želĕti], a dori, a jăli. Din aceĭașĭ răd. sînt: vsl. žali, jale, și želia, jele, žaliti se, a se judeca, a avea proces, žalovati, a jăli, și želániĭe, jelanie). Simt jale, simt mare întristare. V. tr. Plîng cu multă jale un mort. V. refl. Mă lamentez, mă tînguĭesc, plîng: mă jeleam de moartea luĭ, mă jeleam c’a murit.

jelésc V. jălesc.

jeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelesc, 3 sg. jelește, imperf. 1 jeleam; conj. prez. 1 sg. să jelesc, 3 să jelească

jeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelesc, imperf. 3 sg. jelea; conj. prez. 3 să jelească

jeli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelesc, imperf. 3 sg. jelea; conj. prez. 3 sg. și pl. jelească

jeli

jelesc, -leam 1 imp.

JELI vb. v. căi, căina, compătimi, deplânge, plânge, pocăi, regreta.

JELI vb. 1. v. boci. 2. v. văita.

jeli vb. IV. 1 tr., intr. a boci, a jelui, a plânge, a tângui, <înv. și reg.> a petrece, a văita. Mereu își jelește fiul mort. 2 refl. (despre oameni) a se boci, a se căina, a se jelui, a se lamenta, a se plânge, a se tângui,a se văicări, a se văita, <înv. și pop.> a se ofta,<pop.> a se aoli, a chiui, a se mișeli, a se neferici, <înv. și reg.> a se obidi, a se olălăi, a se olecăi, a se screme, a striga, <reg.> a se cânta, a se frăsui, a se găvăli, a se geveli, a se lilii, a se pănăta, a se plângătui, a se scârbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, <înv.>a glăsi, a se glăsui, a hlipi, <fig.; înv. și pop.>a se tăvăli, <fig.; fam.> a scheuna. Toată ziua se jelește că viața îi este plină de greutăți. 3 tr. (compl. indică oameni sau soarta,suferințele, nenorocirile, necazurile etc. lor)a căina, a compătimi, a deplânge, a deplora, a jelui, a plânge, <rar> a compasiona, <înv. și pop.> a tângui, a văicări, <înv. și reg.> acăi, <reg.> a sărăci, a șăinăli, a văiera, a văita, <înv.> a obida, <latin.; înv.> a lugi. Îl jelește pentru suferința sa. 4 refl. (înv.; despre oameni) v. Căi. Pocăi¹. Regreta.

JELI vb. a se boci, a se căina, a (se) jelui, a se lamenta, a (se) plînge, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.)

jeli vb. v. CĂI. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE. POCĂI. REGRETA.