10 definiții pentru jecmăneală jăcmăneală

JECMĂNEÁLĂ, jecmăneli, s. f. Acțiunea de a jecmăni și rezultatul ei; jaf, jefuire. [Var.: (înv. și reg.) jăcmăneálă s. f.] – Jecmăni + suf. -eală.

JECMĂNEÁLĂ, jecmăneli, s. f. Acțiunea de a jecmăni și rezultatul ei; jaf, jefuire. [Var.: (înv. și reg.) jăcmăneálă s. f.] – Jecmăni + suf. -eală.

JECMĂNEÁLĂ, jecmăneli, s. f. Acțiunea de a jecmăni; jaf. N-au venit la jăluială Și-au venit la jecmăneală. PĂSCULESCU, L. P. 193.

jecmăneálă s. f., g.-d. art. jecmănélii; pl. jecmănéli

jecmăneálă s. f., g.-d. art. jecmănelii; pl. jecmănéli

JECMĂNEÁLĂ s. jefuire, (fig.) jumulire, jupuire. (~ clienților.)

JECMĂNEÁLĂ ~éli f. Delict constând în lipsirea cuiva de bunuri materiale prin folosirea forței sau a anumitor privilegii sociale. /a jecmăni + suf. ~eală

JĂCMĂNEÁLĂ s. f. v. jecmăneală.

JĂCMĂNEÁLĂ s. f. v. jecmăneală.

jăcmăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a jecmănĭ.

Intrare: jecmăneală
jecmăneală substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jecmănea jecmăneala
plural jecmăneli jecmănelile
genitiv-dativ singular jecmăneli jecmănelii
plural jecmăneli jecmănelilor
vocativ singular
plural
jăcmăneală substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jăcmănea jăcmăneala
plural jăcmăneli jăcmănelile
genitiv-dativ singular jăcmăneli jăcmănelii
plural jăcmăneli jăcmănelilor
vocativ singular
plural

jecmăneală jăcmăneală

  • 1. Acțiunea de a jecmăni și rezultatul ei.
    surse: DLRLC DEX '09 DEX '98 sinonime: jaf jefuire jumulire jupuire
  • diferențiere Delict constând în lipsirea cuiva de bunuri materiale prin folosirea forței sau a anumitor privilegii sociale.
    surse: NODEX un exemplu
    exemple
    • N-au venit la jăluială Și-au venit la jecmăneală. PĂSCULESCU, L. P. 193.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Jecmăni + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX