jap² sm [At: CREANGĂ, ap. DA / Pl: ~i / E: nct] (Îvp; irn) Moșneag neputincios.

jap³ sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 173 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Distanță la care ajunge o piatră aruncată cu o forță oarecare.

jap¹ i [At: VLAHUȚĂ, CL. 119 / V: joap / E: fo] Cuvânt care imită un: 1 Zgomot produs de o lovitură dată cu repeziciune. 2 Zgomot produs de lovirea cu un bici, cu o nuia etc.

JAP! sau ❍JOAP! interj. Imită sgomotul lovirii, trosc! pliosc!

JAP interj. Onomatopee care redă zgomotul produs de lovirea cu un corp elastic (nuia, biciușcă etc.) sau de o lovitură dată cu repeziciune. Ajunge la el și jap încă una. ȘEZ. I 266.

JAP², japi, s. m. (Reg.; ir.) Moșneag neputincios.

JAP¹ interj. Cuvînt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu repeziciune. – Onomatopee.

JAP interj. (se folosete pentru a reda zgomotul produs de o lovitură cu nuiaua, cu biciușca, cu palma etc.) Jart. /Onomat.

jap int. exprimă sgomotul lovirii. [Onomatopee].

jap și jart (V. țapină), interj. care arată huĭetu palmeĭ orĭ vergiĭ care lovește: jap o palmă! (ĭ-a tras o palmă!). V. leop și jap 2.

jăp sms vz jep²

jâp² sm vz jep¹ corectat(ă)

jâp³ sn vz jip⁵

jâp⁵ sm vz jup¹

jâp⁴ sms vz jep²

jâp¹ sm vz jip² corectat(ă)

jep¹ sm [At: PANȚU, PL. / V: jâp, jip, jipi smp, jup / Pl: ~i / E: nct] 1 Arbust din familia pinului, cu tulpină ramificată, flexibilă, adesea culcată la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri Si: cățân, durzău, jneap² (2), jneapăn (6), pin pitic (Pinus mugo). 2 (Pex) Loc cu tufăriș de jepi (1). 3 (Ban) Știulete de porumb.

jep² sms [At: MAT. FOLK. 1453 / V: jăp, jâp, jip / E: ns cf jeg¹] (Reg) 1 Bube pe pielea porcilor. 2 (Pex) Jeg (2).

jip³ sm vz jep¹

jip⁴ sm [At: DEX / Pl: ~i / E: mg zsup] (Reg) Copac tânăr, lung și subțire.

jip⁵ sn [At: CIAUȘANU, GL. / V: jâp / Pl: ? / E: ns cf jeg] (Reg) Jeg (2).

jip⁷ sm vz jup¹ corectat(ă)

jip⁶ sms vz jep²

jip² sm [At: DA ms / V: jâp / Pl: ~i / E: nct] (Ban) 1 Par. 2 (Îlav) A lăsa ~ A lăsa gol.

jipi smp vz jep¹ corectat(ă)

joap i vz jap¹

jup² sm vz jep¹

jup¹ sm [At; ECONOMIA, 207 / V: jip, (Trs) jâp (Pl: jâchi) / Pl: ~i, juchi, juci / E: mg zsúp] (Trs) 1 Snop de paie rămas după treierarea spicelor. 2 Tulpină de porumb rămasă după culesul știuleților. 3 (Lpl; îf juci) Snopi mici.

șup² sn vz jup

JACHI! = JAP!

JEP 👉 JNEAPĂN.

❍JIP¹ sm. 1 Băn. 🌿 Copac tînăr subțire și lung ¶ 2 Trans. 🚜 Mănunchiu (de pae, de coceni, etc). [ung. zsup].

❍JIP², JÎP sbst. Olten. Murdărie grămădită pe piele: stă ~ul pe porc (pșc.).

❍JOAP! 👉 JAP!

JEP, jepi, s. m. (Mai ales la pl.) Arbust din familia pinului, cu ramurile adesea culcate la pămînt; crește în regiunea alpină sub formă de tufișuri (Pinus pumilia); (mold.) jneapăn.

JEP ~i m. Arbust cu tulpină ramificată, cu crengile plecate la pământ și cu frunze aciculate, răspândit în regiunile alpine; jneapăn. /Orig. nec.

jep n. boală de piele la câini. [Origină necunoscută].

jepi m. pl. soiu de brad pitic ce se află numai pe vârful munților (Pinus pumilio). [Origină necunoscută].

jipi m. pl. Tr. 1. V. jepi; 2. coceni sau tulei de porumb. [Cf. ung. SZUP].

1) jep m. Munt. Jnep.

2) jep și jip m., pl. urĭ (ung.?). Vest. Rîĭe la porcĭ orĭ la cînĭ.

1) jip m. (ung. zsúp, fascicul, snop). Trans. Mănuchĭ, șumuĭog (de paĭe). Olt. Ban. Copac înalt și supțire.

2) jip n. V. jep 2.

jap¹ (bătrân) (reg.) s. m., pl. japi

jap² (distanță) (reg.) s. n., pl. japuri

jap³ interj.

jap² (bătrân) s. m., pl. japi

jap³ (distanță) s. n., pl. japuri

jap¹ interj.

jap (moșneag neputincios) s. m., pl. japi

jap (distanță) s. n., pl. japuri

jap interj.

jep (arbust) s. m., pl. jepi

jip¹ (arbore) (reg.) s. m., pl. jipi

jip² (jeg) (reg.) s. n.

jep (arbust) s. m., pl. jepi

jip¹ (copac) (reg.) s. m., pl. jipi

jip² (jeg) (reg.) s. n.

jep s. m., pl. jepi

jip (copac) s. m., pl. jipi

jap interj. – Cuvînt care exprimă zgomotul produs de o lovitură, mai ales de o palmă. – Var. jart, jnap. Creație expresivă. – Der. japă, s. f. (Trans., nuia); jepăi (var. jepi, jăpăi, jopăi, jopoti, jupăi), vb. (a lovi; a biciui; a trosni); jepși, vb. (a umple, a înțesa), cu același semantism al lui bucși sau al fr. bourrer (după DAR, în legătură cu japșe „iaz”); jnăpăi, vb. (a lovi, a sparge).

jip (jipi), s. m. – 1. Snop, legătură. – 2. Arbust, tufiș. – 3. Par, bîtă. Mag. zsúp „snop” (Scriban). În Banat. – Der. jipan, s. m. (arbust; par).

jup (-pi), s. m. – Snop. – Var. jip. Mag. zsúp (Cihac, II, 519; DAR). În Trans.

JEPI, denumirea a două vârfuri situate pe versantul prahovean al masivului Bucegi (J. Mici, 2.148 m și J. Mari. 2.071 m). Alcătuite din conglomerate și acoperite de diferite esențe lemnoase, inclusiv jnepeni (în partea superioară).

JAP s. v. babalâc, baccea, căzătură, hodorog, ramolit.

JAP interj. jart! (~! i-a tras o palmă.)

jap² s.m. (reg.; deprec.) v. Bătrân. Moș. Moșneag.

jap¹ interj. jart!, jnap! Se apropie de el și, jap, încă o palmă.

jap s. v. BABALÎC. BACCEA. CĂZĂTURĂ. HODOROG. RAMOLIT.

JAP interj. jart! (~! i-a tras o palmă.)

JEP s. 1. v. jneapăn. 2. v. pin pitic.

JIP s. v. jeg, murdărie, necurățenie.

jep s.m. (bot.) 1 Pinus mugo; jneapăn, cătan, fior², ienupăr-mare, luciu¹, pehin, pin, pin-de-piatră, pin-mic, pin-pitic, pin-strâmb, pin-târâtor, sosnar, spin. 2 Pinus pumilio; jneapăn, pin-pitic, cățân, durzău, molete², molid, molid-mic.

jip¹ s.m. (bot.; la porumb; reg.) v. Cocean.

jip² s.n. (reg.) v. Jeg. Murdărie. Necurățenie.

JEP s. (BOT.) 1. (Pinus mugo) jneapăn, (prin Mold. și Bucov.) sosnar. 2. (Pinus pumilio) jneapăn, pin pitic, (reg.) cățîn, durzău.

jip s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE.

jap², japi, s.m.(reg., deprec.) Moșneag neputincios, cheag, javră, voază, baccea, babalâc, hodorog, hodoroagă.

jap¹, japuri, s.n.(reg.) Distanță echivalentă cu o aruncătură de piatră.

jep², jepi, s.m. (reg.) Tulei de porumb; cocean.

jep¹ (jip), s.m. sg. (reg.) 1. Bube pe pielea câinilor și a porcilor; murdărie, jeg, slin. 2. Murdărie pe pielea omului; jeg, slin, râp.

jip, s.m. – v. jep¹.

jip², jipi, s.m. (reg.) 1. copac tânăr, lung și subțire. 2. par. 3. (adv.) gol.

jip⁴, jipi, s.m. (reg.) legătură, maldăr (de paie, de fân, de răchită, de strujeni), bâlie.

jup, jupi, s.m. (reg.) 1. Snop de paie. 2. Maldăr de strujeni (coceni).

jip, s.m. v. jup („snop de bâlii”).

jup, jupi, (jub, jip), s.m. (reg.) Snop de bâlii sau de paie (utilizat, în trecut, la acoperirea caselor). – Din magh. zsúp „snop; mănunchi de paie” (MDA).

jip, s.m. – v. jup „ snop de paie”.

jup, jupi, (jub, jip), s.m. – (reg.) Snop de bâlii sau de paie (ALRRM, 1973: 813), utilizat în trecut la acoperirea caselor (v. Bănățeanu, 1969: 58). – Din magh. zsúp „snop; mănunchi de paie” (Cihac, DA, cf. DER; MDA).

jup, -i, (jub), s.m. – Snop de bâlii (ALR 1973: 813). – Din magh. zsúp „snop”.