opțiuni
  • info

12 definiții pentru hodoroagă (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HODOROAGĂ, hodoroage, s. f. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. ♦ Epitet dat unei persoane bătrîne și ramolite. – Din hodorog2.

hodoroagă f. 1. lucru vechiu și stricat: o hodoroagă de căruță ISP.; 2. (ironic) căzătură de om: hodoroagă bătrână; 3. fam. toacă gură. [V. hodorog].

hodoroágă f., pl. oage (d. hodorog). Fam. Iron. Unealtă, mașină saŭ femeĭe hodorogită: o hodoroagă de căruță, de babă. V. cotoroanță și daradaĭcă.

HODOROG2, -OAGĂ, hodorogi, -oage, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. (Fam.) Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. (Fam.) S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. (Pop.) Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).

odoroagă sf vz hodoroagă

HODOROG2, -OAGĂ, hodorogi, -oage, subst. 1. S. n. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hodoroagă (persoană; obiect) (fam.) s. f., g.-d. art. hodoroagei; pl. hodoroage

hodoroagă (persoană, obiect) (fam.) s. f., g.-d. art. hodoroagei; pl. hodoroage

hodoroagă (femeie, obiect) s. f., g.-d. art. hodoroagei; pl. hodoroage

hodoroagă, -ge.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HODOROG s. v. babalâc.

HODOROG s. babalîc, baccea, căzătură, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (A ajuns un ~.)

Intrare: hodoroagă (persoană)
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodoroagă
  • hodoroaga
plural
  • hodoroage
  • hodoroagele
genitiv-dativ singular
  • hodoroage
  • hodoroagei
plural
  • hodoroage
  • hodoroagelor
vocativ singular
  • hodoroagă
  • hodoroago
plural
  • hodoroagelor
odoroagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hodoroagă, hodoroagesubstantiv feminin
hodorog, hodorogisubstantiv masculin

  • 1. familiar Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ciolane de hodorog bătrîn... butuci, nu picioare! – se înciudă moșneagul pe sine. MIHALE, O. 365. DLRLC
    • format_quote Pleacă d-aici... hodorogule... mai mă întrebi și al cui sînt? PREDA, Î. 37. DLRLC
    • format_quote Și un hodorog ca socru-său avea să i se împotrivească! GÎRLEANU, N. 31. DLRLC
    • format_quote Ah, hodorog șiret, că n-am știut! întîi pe tine te-aș fi răpus! DELAVRANCEA, S. 250. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.