3 intrări

44 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JANTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geantă s. f.] – Din fr. jante.

JANȚ s. n. 1. Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zară fiartă rămasă de la prepararea urdei. – Et. nec.

jantă2 sf [At: LTR / V: gea~ / Pl: ~te / E: fr jante] 1 Parte exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., care permite montarea pe roată a unui pneu. 2 (Îe) A rămâne (sau a fi) pe ~ A avea cauciucul dezumflat. 3 (Fam; îae) A rămâne fără bani.

jantă1 sf [At: H XVII, 232 / Pl: ~te / E: ns cf mg zsana „femeie certăreață”] (Reg) Femeie rea.

janț2 sn [At: H II, 173 / V: sf, jeanț / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Grăsime care se scurge din cașul stors de zer Si: (reg) jantiță1 (1). 2 Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval Si: (reg) jantiță1 (2). 3 Parte lichidă rămasă după coagularea laptelui Si: (reg) jantiță1 (3). 4 Zară fiartă rămasă de la prepararea urdei Si: (reg) jantiță1 (4). 5 (Îs) ~ acru Zer conservat pentru iarnă. 6 (Îs) ~ cu caș Caș dulce amestecat cu zer. 7 (Prin confuzie) Jintiță (1).

JANTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geantă s. f.] – Din fr. jante.[1]

  1. Forma de pl. jenți (utilizată pe scară largă, prin contaminare de la geantă, genți) este greșită. — gall

JANȚ s. n. 1. Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zara fiartă rămasă de la prepararea urdei. – Et. nec.

JANTĂ, jante, s. f. Partea exterioară, circulară a unei roți (pe care se montează anvelopa la automobile, biciclete etc). V. obadă.Expr. A fi (sau a rămîne) pe jantă = (despre automobile, biciclete etc.) a avea cauciucul dezumflat; (familiar; despre oameni) a rămîne fără bani, a fi în pană de bani.

JANȚ s. n. Zer untos care se scurge de sub teasc la prepararea cașului.

JANȚ2, janțuri, s. n. 1. Grăsime care se scurge din cașul stors de zer. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zara fiartă rămasă de la urda frămîntată.

JANTĂ s.f. Partea exterioară a unei roți, pe care se fixează bandajul de rulare sau pneul; obadă. ◊ A rămîne pe jantă = a avea un cauciuc dezumflat; (fam.) a rămîne în pană de bani, a fi lipsit de bani. [Var. geantă s.f. / < fr. jante].

JANTĂ s. f. partea exterioară periferică a unei roți de automobil, de bicicletă, pe care se montează pneul. ♦ a rămâne pe ~ = a) a avea un cauciuc dezumflat; b) (fam.) a rămâne în pană de bani. (< fr. jante)

JANTĂ ~e f. Parte în formă de cerc a roții unui vehicul, pe care se montează pneurile. [G.-D. jantei] /<fr. jante

JANȚ ~uri n. 1) Zer gras care se scurge la fabricarea cașcavalului din cașul stors și opărit. 2) Parte lichidă care rămâne după separarea laptelui coagulat. 3) Parte lichidă care rămâne după separarea urdei. /Orig. nec.

janț n. zer ce se scurge din cașul pus sub teasc. [Tras din jântiță].

1) janț n., pl. urĭ. Vest. Zeru untos care se scurge din cașu pus într’o pînză supt teasc după ce s’a stors cu mîna și frămîntat. (Vicĭu). – În Dobr. = „jintiță”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

geantă (poșetă; servietă) s. f., g.-d. art. genții; pl. genți

jantă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jantei; pl. jante

janț1 (stâncă) s. n., pl. janțuri

jantă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jantei; pl. jante

jantă (tehn.) s. f., g.-d. art. jantei; pl. jante

jantă (la vehicul, nu: geantă), pl. jante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GEANTĂ s. v. jantă. (~ a roții unei mașini.)

JANTĂ s. geantă. (Jantă a roții unei mașini.)

jantă s.f. 1 (auto) ‹rar› obadă. Jantele mașinii sunt din oțel inoxidabil. 2 (arg.) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat).

janț1 s.n. jintuială, jintuit. Janțul este zerul untos care se scurge de sub teasc la prepararea cașului.

GEANTĂ s. jantă. (~ a roții unei mașini.)

JANTĂ s. geantă. (~ a roții unei mașini.)

JANȚ s. jintuială, jintuit. (~ al cașului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

geantă (genți), s. f. – Partea exterioară a unei roți de autovehicul. – Var. jantă. Fr. jante, cu influența cuvîntului anterior. Termen automobilistic, se folosește și în expresia a fi pe geantă (Arg., a fi lider). Cf. Graur, BL, V, 61.

janț s. n. – Zer scurs din cașul stors. – Var. janță. Origine incertă. Pare a fi un deverbal al sl. žĕti, žimą, žimeši „a presa”, care nu a lăsat reprezentant direct în rom. Der. nu este clară; și nu se poate afirma cu siguranță că este cuvînt identic cu janț, s. n. (Olt., țanc, stîncă), jantă, s. f. „femeie de moravuri ușoare”, pe care DAR îl pune în legătură cu mag. zsana „gaiță”, jantiță, s. f. (pește mărunt). Tiktin îl pune în legătură pe janț cu germ. Sahne, care nu pare convingător. Dacă depinde de sl. žĕti, aparține aceleiași familii ca jintui, vb. (a presa, a stoarce brînza; a stoarce; a amesteca, a bate), din sl. *žĕtovati; jintuită (var. jintuit), s. f. și n. (zer de lapte); jintuială, s. f. (acțiunea de a stoarce cașul); jintuitoare, s. f. (storcătoare); jintălău, s. n. (storcătoare). Cf. jintiță.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jantă s.f. (reg.) muiere rea.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a rămâne lefter / pe geantă expr. a rămâne fără bani; a-și pierde averea.

jantă, jante s. f. (eufem.) prostituată.

pe geantă / jantă expr. rămas fără un ban, lefter

Intrare: jantă (persoană)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jantă
  • janta
plural
  • jante
  • jantele
genitiv-dativ singular
  • jante
  • jantei
plural
  • jante
  • jantelor
vocativ singular
  • jantă
  • janto
plural
  • jantelor
Intrare: jantă (tehn.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jantă
  • janta
plural
  • jante
  • jantele
genitiv-dativ singular
  • jante
  • jantei
plural
  • jante
  • jantelor
vocativ singular
  • jantă
  • janto
plural
  • jantelor
substantiv feminin (F65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geantă
  • geanta
plural
  • genți
  • gențile
genitiv-dativ singular
  • genți
  • genții
plural
  • genți
  • genților
vocativ singular
plural
Intrare: janț (zer)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ja
  • janțul
  • janțu‑
plural
  • janțuri
  • janțurile
genitiv-dativ singular
  • ja
  • janțului
plural
  • janțuri
  • janțurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • janță
  • janța
plural
  • janțe
  • janțele
genitiv-dativ singular
  • janțe
  • janței
plural
  • janțe
  • janțelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jea
  • jeanțul
plural
  • jeanțuri
  • jeanțurile
genitiv-dativ singular
  • jea
  • jeanțului
plural
  • jeanțuri
  • jeanțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jantă, jantesubstantiv feminin

etimologie:

jantă, jantesubstantiv feminin

  • 1. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: obadă
    • chat_bubble A rămâne (sau a fi) pe jantă = a avea cauciucul dezumflat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • chat_bubble familiar A rămâne (sau a fi) pe jantă = a rămâne fără bani, a fi lefter. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
etimologie:

ja, janțurisubstantiv neutru

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii