jantă¹ s.f. Partea exterioară periferică a unei roți de automobil, de bicicletă etc. pe care se montează pneul. ◊ Expr. A rămîne (sau a fi) pe jantă = a) a avea un cauciuc dezumflat; b) (fam.) a rămîne fară bani, a fi lefter. • pl. -e. și (prin etimol. pop. sau hipercorectitudine) geantă s.f. /<fr. jante.

jantă² s.f. (reg.) Femeie rea. • pl. -e. /cf. magh. zsana. janticlir adj.invar. v. șanticler.