jalnic

  • 1. Foarte trist.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX adesea adverbial sinonime: dureros 5 exemple
    exemple
    • Pe deasupra lor, în înălțimea văzduhului, a trecut un stol de cocoare, cu chemări jalnice, plutind subt soare. SADOVEANU, N. P.272.
      surse: DLRLC
    • Glasu-i jalnic așa cînta. ALECSANDRI, P. I 21.
      surse: DLRLC
    • Mi se părea chiar sunetul instrumentelor jalnic și trist. NEGRUZZI, S. I 292.
      surse: DLRLC
    • Jalnic cîntă clopotele. COȘBUC, P. I 263.
      surse: DLRLC
    • Așa jalnic de ce cînți ? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Jale + sufix -nic.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

4 definiții

JÁLNIC adj. 1. v. sfâșietor. 2. v. tânguitor. 3. v. trist. 4. v. deplorabil. 5. v. nenorocit. 6. v. lugubru.

jalnic n. foarte trist. [Slav. JELĬNŬ].

jálnic, -ă adj. (d. jale). Care inspiră jale, foarte trist, lugubru: glas, spectacul jalnic. Deplorabil, lamentabil, de plîns: spectacol jalnic. Adv. În mod jalnic: un clopot suna jalnic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

JÁLNIC adj. 1. sfîșietor, tînguios, tînguitor, (pop.) jelitór, jeluitór, (înv.) lăcrămós. (Plînsete ~.) 2. plîngăreț, plîngător, scîncit, tînguitor, trist, (rar) scîncitór. (Cu glas ~.) 3. duios, dureros, trist. (Un cîntec ~.) 4. deplorabil, lamentabil, mizerabil, nenorocit, prăpădit, (livr.) mízer, (înv. și reg.) ticălós, (înv.) mișél. (Casa era într-o stare ~.) 5. dureros, nenorocit, trist, (înv. și reg.) milós. (Priveliște, întîmplare ~.) 6. funebru, lugubru, macabru, sinistru, sumbru. (O atmosferă ~.)

Intrare: jalnic
jalnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jalnic jalnicul jalnică jalnica
plural jalnici jalnicii jalnice jalnicele
genitiv-dativ singular jalnic jalnicului jalnice jalnicei
plural jalnici jalnicilor jalnice jalnicelor
vocativ singular
plural

6 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. -nic.

JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. -nic.

JÁLNIC, -Ă, jalnici, -e, adj. De jale, trist, dureros. Pe deasupra lor, în înălțimea văzduhului, a trecut un stol de cocoare, cu chemări jalnice, plutind subt soare. SADOVEANU, N. P.272. Glasu-i jalnic așa cînta. ALECSANDRI, P. I 21. Mi se părea chiar sunetul instrumentelor jalnic și trist. NEGRUZZI, S. I 292. ◊ (Adverbial) Jalnic cîntă clopotele. COȘBUC, P. I 263. Așa jalnic de ce cînți ? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106. ♦ Care provoacă milă, care e vrednic de compătimire, nenorocit; de plîns. Nu plîngeți pentru jalnica lor stare ? CONACHI, P. 87.

jálnic adj. m., pl. jálnici; f. jálnică, pl. jálnice

jálnic adj. m., pl. jálnici, f. sg. jálnică ,pl. jálnice

JÁLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care vădește jale; plin de jale. 2) Care trezește jale; vrednic de compătimire; lamentabil. /jale + suf. ~nic