opțiuni
  • info

3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZOLATOR, -OARE, izolatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează. 2. S. n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material, care servește la izolare. – Din fr. isolateur.

IZOLATOR, -OARE, izolatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează. 2. S. n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material, care servește la izolare. – Din fr. isolateur.

izolator, ~oare [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: fr isolateur, ger Isolator] 1-5 a Care izolează (1-5). 6-7 sn, a (Material) izolant (2). 8 sn (Pex) Obiect confecționat dintr-un izolator (6). 9-10 sn, a (Material) rău conducător de electricitate Si: dielectric. 11 sn Piesă, obiect confecționat dintr-un izolator (9).

IZOLATOR, -OARE, izolatori, -oare, adj. Care izolează. Stratul de aer izolator dintre cele două geamuri ale ferestrei. ♦ (Substantivat, n.) Corp rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă confecționată dintr-un material rău conducător de electricitate, servind la izolarea unui conductor față de pămînt sau față de diverse instalații.

IZOLATOR, -OARE adj. Care izolează, dielectric. // s.n. Corp rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă făcută dintr-un material izolant. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. isolateur, germ. Isolator].

IZOLATOR2, -OARE s. m. f. muncitor specializat în izolarea țevilor cu vată de sticlă sau în turnarea smoalei pe acoperișurile blocurilor și acoperirea ei cu carton pânzat. (< izola + -tor)

IZOLATOR1, -OARE adj., s. n. (corp, material) rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă dintr-un astfel de material. (< fr. isolateur)

IZOLATOR2 ~oare n. 1) Piesă produsă dintr-un material rău conducător de electricitate sau căldură și folosită la izolarea unui conductor. 2) Salon pentru izolarea bolnavilor contagioși. /<fr. isolateur

IZOLATOR1 ~oare ( ~ori, ~oare) Care izolează. /<fr. isolateur

izolator n. Fiz. aparat de izolat corpurile ce vrem a încărca cu electricitate.

*izolatór, -oáre adj. Care izolează: sticla e un corp izolator al electricitățiĭ. S. n., pl. e. Aparat (de ordinar de porțelan smălțuit) care servește la izolarea electricitățiĭ, cum e, de ex., la sîrmele telegrafice.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

izolator2 (persoană) s. m., pl. izolatori

izolator1 adj. m., pl. izolatori; f. sg. și pl. izolatoare

izolator3 (piesă) s. n., pl. izolatoare

izolator1 adj. m., pl. izolatori; f. sg. și pl. izolatoare

izolator2 (persoană) s. m., pl. izolatori

izolator3 (piesă) s. n., pl. izolatoare

izolator adj. m., pl. izolatori; f. sg. și pl. izolatoare

izolator s. m., pl. izolatori

izolator s. n., pl. izolatoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IZOLATOR adj. 1. v. despărțitor. 2. v. izolant.

IZOLATOR adj. 1. despărțitor, separator. (Un zid ~.) 2. izolant. (Un material ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

IZOLATOR bulău, bulgăr, camera de gândire, la munte, mititica, stațiune de la munte.

izolator, izolatori s. m. (intl.) gardian, subofițer de poliție.

Intrare: izolator (adj.)
izolator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izolator
  • izolatorul
  • izolatoru‑
  • izolatoare
  • izolatoarea
plural
  • izolatori
  • izolatorii
  • izolatoare
  • izolatoarele
genitiv-dativ singular
  • izolator
  • izolatorului
  • izolatoare
  • izolatoarei
plural
  • izolatori
  • izolatorilor
  • izolatoare
  • izolatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: izolator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izolator
  • izolatorul
  • izolatoru‑
plural
  • izolatori
  • izolatorii
genitiv-dativ singular
  • izolator
  • izolatorului
plural
  • izolatori
  • izolatorilor
vocativ singular
  • izolatorule
plural
  • izolatorilor
Intrare: izolator (s.n.)
izolator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izolator
  • izolatorul
  • izolatoru‑
plural
  • izolatoare
  • izolatoarele
genitiv-dativ singular
  • izolator
  • izolatorului
plural
  • izolatoare
  • izolatoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izolator, izolatoareadjectiv

etimologie:

izolator, izolatorisubstantiv masculin
izolatoare, izolatoaresubstantiv feminin

  • 1. Muncitor specializat în izolarea țevilor cu vată de sticlă sau în turnarea smoalei pe acoperișurile blocurilor și acoperirea ei cu carton pânzat. MDN '00
etimologie:
  • izola + sufix -tor MDN '00

izolator, izolatoaresubstantiv neutru

  • 1. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material, care servește la izolare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • comentariu masculin Plural și: izolatori. DN
  • 2. Salon pentru izolarea bolnavilor contagioși. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.