10 definiții pentru separator (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEPARATÓR, -OÁRE, separatori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care are calitatea de a separa. II. S. n. 1. Dispozitiv, aparat sau mașină care servește la curățarea unei substanțe de altele sau la separarea unuia sau mai multor componenți dintr-un amestec. Separator de țiței.Separator de lapte = aparat centrifugal folosit pentru separarea smântânii din lapte. 2. Aparat electric folosit pentru conectarea și deconectarea vizibilă a unui circuit electric, manevrabil numai dacă circuitul este întrerupt. – Din fr. séparateur, lat. separator.

SEPARATÓR, -OÁRE, separatori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care are calitatea de a separa. II. S. n. 1. Dispozitiv, aparat sau mașină care servește la curățarea unei substanțe de altele sau la separarea unuia sau mai multor componenți dintr-un amestec. Separator de țiței.Separator de lapte = aparat centrifugal folosit pentru separarea smântânii din lapte. 2. Aparat electric folosit pentru conectarea și deconectarea vizibilă a unui circuit electric, manevrabil numai dacă circuitul este întrerupt. – Din fr. séparateur, lat. separator.

separator, ~oare [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~i, ~oare / E: fr séparateur] 1-3 a Care separă (1-3) Si: despărțitor, izolator. 4 sn (Teh) Aparat, dispozitiv, mașină care servește la curățirea unei substanțe de alte substanțe sau la separarea (fizică a) unuia sau a mai multor componenți dintr-un amestec de corpuri (solide, lichide sau gazoase). 5 sn (Îs) ~ de lapte Aparat centrifugal folosit la separarea smântânii din lapte. 6 sn Aparat electric pentru conectarea și deconectarea vizibilă a unui circuit electric manevrabil numai dacă circuitul este întrerupt Si: (rar) secționor.

SEPARATÓR2, -OÁRE, separatori, -oare, adj. Care are calitatea de a separa.

SEPARATÓR, -OÁRE adj. Care poate separa. // s.n. 1. Aparat sau mașină care separă o anumită substanță sau un anumit material dintr-un amestec. 2. Dispozitiv care închide sau deschide un circuit electric. [Cf. fr. séparateur, lat. separator].

SEPARATÓR, -OÁRE I. adj. care separă. II. s. n. 1. aparat, dispozitiv, mașină pentru separarea anumitor componenți dintr-un amestec. 2. dispozitiv care închide sau deschide un circuit electric. (< fr. séparateur, lat. separator)

SEPARATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care separă. /<fr. séparateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

separatór1 adj. m., pl. separatóri; f. sg. și pl. separatoáre

separatór adj. m., pl. separatóri; f. sg. și pl. separatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEPARATÓR adj. despărțitor, izolator. (Perete ~.)

SEPARATOR adj. despărțitor, izolator. (Perete ~.)

Intrare: separator (adj.)
separator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • separator
  • separatorul
  • separatoru‑
  • separatoare
  • separatoarea
plural
  • separatori
  • separatorii
  • separatoare
  • separatoarele
genitiv-dativ singular
  • separator
  • separatorului
  • separatoare
  • separatoarei
plural
  • separatori
  • separatorilor
  • separatoare
  • separatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

separator (adj.)

etimologie: