4 definiții pentru izolator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZOLATÓR2, -OÁRE s. m. f. muncitor specializat în izolarea țevilor cu vată de sticlă sau în turnarea smoalei pe acoperișurile blocurilor și acoperirea ei cu carton pânzat. (< izola + -tor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izolatór2 (persoană) s. m., pl. izolatóri

izolatór s. m., pl. izolatóri


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

izolator, izolatori s. m. (intl.) gardian, subofițer de poliție.

Intrare: izolator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izolator
  • izolatorul
  • izolatoru‑
plural
  • izolatori
  • izolatorii
genitiv-dativ singular
  • izolator
  • izolatorului
plural
  • izolatori
  • izolatorilor
vocativ singular
  • izolatorule
plural
  • izolatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izolator, -oare (persoană) izolatoare izolator

  • 1. Muncitor specializat în izolarea țevilor cu vată de sticlă sau în turnarea smoalei pe acoperișurile blocurilor și acoperirea ei cu carton pânzat.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • izola + sufix -tor
    surse: MDN '00