11 definiții pentru izolator (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izolator, ~oare [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: fr isolateur, ger Isolator] 1-5 a Care izolează (1-5). 6-7 sn, a (Material) izolant (2). 8 sn (Pex) Obiect confecționat dintr-un izolator (6). 9-10 sn, a (Material) rău conducător de electricitate Si: dielectric. 11 sn Piesă, obiect confecționat dintr-un izolator (9).

IZOLATÓR, -OÁRE, izolatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează. 2. S. n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material, care servește la izolare. – Din fr. isolateur.

IZOLATÓR, -OÁRE, izolatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează. 2. S. n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material, care servește la izolare. – Din fr. isolateur.

IZOLATÓR, -OÁRE, izolatori, -oare, adj. Care izolează. Stratul de aer izolator dintre cele două geamuri ale ferestrei. ♦ (Substantivat, n.) Corp rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă confecționată dintr-un material rău conducător de electricitate, servind la izolarea unui conductor față de pămînt sau față de diverse instalații.

IZOLATÓR, -OÁRE adj. Care izolează, dielectric. // s.n. Corp rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă făcută dintr-un material izolant. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. isolateur, germ. Isolator].

IZOLATÓR1, -OÁRE adj., s. n. (corp, material) rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă dintr-un astfel de material. (< fr. isolateur)

IZOLATÓR1 ~oáre ( ~óri, ~oáre) Care izolează. /<fr. isolateur

*izolatór, -oáre adj. Care izolează: sticla e un corp izolator al electricitățiĭ. S. n., pl. e. Aparat (de ordinar de porțelan smălțuit) care servește la izolarea electricitățiĭ, cum e, de ex., la sîrmele telegrafice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izolatór1 adj. m., pl. izolatóri; f. sg. și pl. izolatoáre

izolatór adj. m., pl. izolatóri; f. sg. și pl. izolatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZOLATÓR adj. 1. v. despărțitor. 2. v. izolant.

IZOLATOR adj. 1. despărțitor, separator. (Un zid ~.) 2. izolant. (Un material ~.)

Intrare: izolator (adj.)
izolator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izolator
  • izolatorul
  • izolatoru‑
  • izolatoare
  • izolatoarea
plural
  • izolatori
  • izolatorii
  • izolatoare
  • izolatoarele
genitiv-dativ singular
  • izolator
  • izolatorului
  • izolatoare
  • izolatoarei
plural
  • izolatori
  • izolatorilor
  • izolatoare
  • izolatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izolator (adj.)

etimologie: